DECIZIE nr. 537/2007

Ion Predescu - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Ion Tiucă - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (2) și art. 6 alin. (1), (2) și (4) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Ultranet" - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 16.164/301/2006 al Judecătoriei Sectorului 3 București. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent informează completul de judecată că la dosarul cauzei s-a depus o cerere din partea autorului excepției prin care se solicită amânarea judecării cauzei în vederea angajării unui apărător. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de amânare a judecării cauzei, arătând că de la data invocării excepției și până în prezent a existat timp suficient pentru angajarea unui apărător. Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a judecării cauzei, apreciind că aceasta nu este temeinic motivată, în sensul art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, făcând referire la jurisprudența în materie a Curții Constituționale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 9 februarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 16.164/301/2006, Judecătoria Sectorului 3 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (2) și art. 6 alin. (1), (2) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Ultranet" - S.R.L. din Cluj-Napoca. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16, ale art. 24, ale art. 21, ale art. 53 alin. (1), ale art. 44 alin. (1) și ale art. 135 alin. (1). De asemenea, susține că ar fi încălcate și dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 14 paragraful 1 teza întâi din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice. În acest sens, se arată că Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 nu permite o examinare profundă a pretențiilor care fac obiectul judecății și îi favorizează pe creditori, ale căror cereri se soluționează doar pe baza înscrisurilor depuse, în detrimentul debitorilor, care sunt limitați în dreptul lor de a se apăra. Totodată, se arată că limitarea posibilităților debitorului de a se apăra cu toate mijloacele de probă admise de lege în cazul unui litigiu nu poate fi justificată prin caracterul special al procedurii. Se apreciază că procedura somației de plată aduce limitări dreptului debitorului de a exercita căile de atac permise de dreptul comun, deși nu se regăsește în vreuna dintre situațiile limitativ enunțate de art. 53 din Constituție, ceea ce este de natură a îngrădi liberul acces la justiție. Autorul excepției consideră că emiterea titlului executoriu "de îndată", astfel cum prevede art. 6 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001, încalcă dispozițiile constituționale referitoare la dreptul de proprietate. Judecătoria Sectorului 3 București consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prin Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 s-a instituit o procedură specială ce asigură judecata cu celeritate a cauzei, doar pe bază de înscrisuri, textele de lege lato sensu fiind edictate cu respectarea principiilor constituționale. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Guvernul consideră că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale, așa cum a statuat și Curtea Constituțională în jurisprudența sa. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) și ale art. 6 alin. (1), (2) și (4) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001), aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 295/2002 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002), modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 142/2002 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002), aprobată la rândul ei prin Legea nr. 5/2003 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 20 ianuarie 2003). Dispozițiile criticate au următorul conținut: - Art. 1 alin. (1): "Procedura somației de plată se desfășoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.";

(2) Suma ce reprezintă obligația prevăzută la alin. (1), precum și dobânzile, majorările sau penalitățile datorate potrivit legii se actualizează în raport cu rata inflației aplicabilă la data plății efective.";

- Art. 6: "(1) Dacă nu a intervenit închiderea dosarului în condițiile art. 5, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum și a explicațiilor și lămuririlor părților, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.

(2) Când în urma examinării prevăzute la alin. (1) constată că pretențiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite ordonanța care va conține somația de plată către debitor, precum și termenul de plată. [

]

(4) Ordonanța se va înmâna părții prezente sau se va comunică fiecărei părți de îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată, ale art. 53 alin. (1) privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 135 alin. (1) privind economia. De asemenea, se invocă și încălcarea dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și a prevederilor art. 14 paragraful 1 teza întâi din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că Ordonanța Guvernului nr. 5/2001, în ansamblu, a mai format obiect al controlului de constituționalitate sub aspectele criticate și în prezenta cauză. Prin Decizia nr. 434 din 18 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004, Curtea a statuat că Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 instituie o procedură specială și accelerată, derogatorie de la normele procedurii civile, pentru a asigura recuperarea într-un timp cât mai scurt a creanțelor, ceea ce a și determinat limitarea mijloacelor de probă, utilizabile în prima fază, la înscrisuri, completate de explicațiile și lămuririle date de părți. Cu același prilej s-a stabilit că această limitare este deopotrivă valabilă pentru ambele părți, ele având condiții identice pentru exercitarea dreptului la apărare. În acest sens, Curtea s-a mai pronunțat și prin deciziile nr. 348 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, și nr. 447 din 26 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 5 ianuarie 2005. Totodată, prin Decizia nr. 280 din 1 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 6 august 2003, Curtea a statuat că mijloacele procedurale puse la îndemâna părților diferă tocmai datorită caracterului special al procedurii, fără ca prin aceasta să se instituie vreo discriminare, fără ca una dintre părți să fie privilegiată, iar cealaltă dezavantajată. Prin aceeași decizie, Curtea a stabilit, prin prisma acestor considerente și având în vedere garanțiile procesuale de care se bucură părțile, că nu sunt încălcate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Curtea reține că aceste considerente expuse mai sus pun în evidență constituționalitatea dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (2) și ale art. 6 alin. (1), (2) și (4) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001, aceste dispoziții aflându-se în legătură directă cu critica generală pe care o face autorul excepției. Totodată, Curtea constată că dispozițiile constituționale referitoare la dreptul de proprietate privată, invocate în susținerea excepției, nu au incidență în cauză, având în vedere că procedura somației de plată este soluția pentru neîndeplinirea unei obligații din partea debitorului și nu pune în discuție vreo restrângere a dreptului de proprietate privată a debitorului. Neexistând elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (2) și ale art. 6 alin. (1), (2) și (4) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Ultranet" S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 16.164/301/2006 al Judecătoriei Sectorului 3 București. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 31 mai 2007. PREȘEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent, Florentina Geangu _________