DECIZIE nr. 108/2007

DECIZIE nr. 108 din 13 februarie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (4) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

Intrare în vigoare 12 martie 2007

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Tudorel Toader - judecător Antonia Constantin - procuror Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (4) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepție ridicată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș în Dosarul nr. 10.774/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, cauză înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 2.193D/2006. La apelul nominal răspunde partea Societatea Comercială "Dâmbovița Construcții" - S.A. din Târgoviște, prin consilier juridic Ilie-Adrian Ghirdoveanu, cu delegație depusă la dosar, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 2.295D/2006, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de același autor în Dosarul nr. 10.787/1/2006 al aceleiași instanțe. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent informează Curtea că autorul excepției a transmis o cerere prin care solicită conexarea Dosarului nr. 2.295D/2006 la Dosarul nr. 2.193D/2006. Curtea, având în vedere atât identitatea obiectului excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în cele două dosare, cât și solicitarea menționată mai sus, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Partea prezentă și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 2.295D/2006 la Dosarul nr. 2.193D/2006, care a fost primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul părții Societatea Comercială "Dâmbovița Construcții" - S.A. din Târgoviște solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, întrucât dispozițiile art. 14 alin. (4) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu contravin prevederilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 24 alin. (1) referitor la garantarea dreptului la apărare și ale art. 129 privind folosirea căilor de atac. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin încheierile din 11 octombrie și 1 noiembrie 2006, pronunțate în dosarele nr. 10.774/1/2006 și nr. 10.787/1/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (4) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepția a fost ridicată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș în cauze având ca obiect soluționarea unor recursuri declarate împotriva unor sentințe prin care s-a dispus suspendarea executării unor decizii de impunere, până la pronunțarea instanței de fond. În motivarea excepției de neconstituționalitate, având conținut identic, se susține că textul de lege criticat, "datorită redactării restrictive și necondiționate, pune părțile în situația ca, pentru a se putea încadra în termenul legal de declarare a recursului, să promoveze o cale de atac fără să cunoască considerentele hotărârii pronunțate, motivele de recurs astfel formulate fiind incerte și aleatorii". În lipsa stabilirii obligației instanței de a motiva hotărârea într-un termen rezonabil, evident mai scurt de 5 zile, sau a posibilității părților de a declara recurs într-un termen ce curge de la data comunicării hotărârii, și nu al pronunțării, și în cazul în care motivarea nu se face în termenul stabilit, accesul părților la justiție pe calea exercitării căilor legale de atac este, astfel, limitat. Or, în cadrul altor proceduri ce se judecă de urgență, legiuitorul a instituit în sarcina instanței obligația de a motiva hotărârea supusă recursului în termen de 48 de ore de la pronunțare, tocmai pentru a oferi părților posibilitatea cunoașterii considerentelor reținute de instanță. Se mai precizează că în cauza de față nu pot fi aplicate prevederile Codului de procedură civilă la care face trimitere art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât dreptul comun stabilește distincții clare în ceea ce privește declararea recursului de către procuror sau de către părți, iar aplicarea art. 17 alin. (3) din legea criticată, potrivit căruia hotărârile sunt redactate și motivate de urgență, în termen de 10 zile de la pronunțare, determină declararea recursului în temeiul art. 14 alin. (4) din lege fără ca părțile să cunoască motivele pe baza cărora instanța a pronunțat hotărârea recurată. Ca atare, consideră că textul criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 24 alin. (1) referitor la garantarea dreptului la apărare și ale art. 129 privind folosirea căilor de atac, solicitând, pentru aceasta, admiterea excepției de neconstituționalitate. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, exprimându-și opinia doar în Dosarul nr. 2.295D/2006, menționează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată, în acest sens, că textul legal criticat nu aduce atingere prevederilor art. 21, ale art. 24 alin. (1) și ale art. 129 din Constituție, fiind, totodată, în acord cu art. 126 alin. (2) din aceasta. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepțiile de neconstituționalitate ridicate. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 14 alin. (4) teza a doua din Legea nr. 554/2004 sunt constituționale. Astfel, susține că limitarea exercitării dreptului de recurs înăuntrul unui termen de 5 zile de la momentul pronunțării hotărârii judecătorești este justificată prin specificul cauzelor respective, care se soluționează în cadrul unei proceduri speciale, care nu este de natură să afecteze dreptul la un proces echitabil. De asemenea, textul de lege criticat nu îngrădește dreptul părților de a fi asistate de un avocat pe tot parcursul procesului și de a aduce în sprijinul lor toate dovezile necesare, cu atât mai mult cu cât acestea sunt încunoștințate din timp despre judecată și, prin urmare, au posibilitatea să-și exercite dreptul la apărare. Totodată, normele supuse controlului de constituționalitate sunt norme de procedură, stabilite de legiuitor în temeiul prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) și de art. 129 din Constituție, potrivit cărora competența instanțelor judecătorești și a procedurii de judecată, respectiv a condițiilor de exercitare a căilor de atac, sunt stabilite de către legiuitor. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 14 alin. (4) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, având următorul conținut: - Art. 14 "Suspendarea executării actului": "(4) Încheierea sau, după caz, sentința prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare." În motivarea excepției, autorul acesteia invocă dispozițiile constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 24 alin. (1) referitor la garantarea dreptului la apărare și ale art. 129 privind folosirea căilor de atac. Analizând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională constată că, în esență, autorul excepției sesizează unele necorelări, sub aspectul termenelor pe care le conțin, între dispozițiile art. 14 alin. (4) teza a doua din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora sentința poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, și ale art. 17 alin. (3) din aceeași lege, care prevăd obligația instanței de a redacta și a motiva de urgență hotărârea, în cel mult 10 zile de la pronunțare, fără a fi prevăzută posibilitatea declarării recursului de la comunicarea hotărârii. Datorită acestor deosebiri de reglementare, părțile nu pot formula motivele de recurs, întrucât nu cunosc considerentele hotărârii supuse recursului, fiind astfel lezate în ceea ce privește exercitarea efectivă a dreptului de acces liber la justiție, a dreptului la apărare și a dreptului privind folosirea căilor de atac. Curtea constată că această critică este neîntemeiată. Declararea recursului în termen de 5 zile de la pronunțarea hotărârii nu implică și obligația depunerii concomitente a motivelor de recurs. Potrivit art. 17 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, hotărârea urmează a fi redactată și motivată de urgență, în termen de cel mult 10 zile de la pronunțare, astfel că, după această perioadă, părțile vor cunoaște considerentele ce au condus la soluția pronunțată și vor putea formula motivele de recurs în raport cu cele reținute de instanță. Totodată, Curtea reamintește că, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituție, procedura de judecată este prevăzută numai prin lege, iar legiuitorul, în considerarea unor situații speciale, poate adopta norme de procedură derogatorii de la dreptul comun, atâta vreme cât își subordonează acest demers regulilor și principiilor constituționale. Necesitatea soluționării cu celeritate a cauzelor din domeniul contenciosului administrativ a determinat reglementarea unei proceduri de judecată speciale, care nu se abate însă de la exigențele drepturilor procesuale ale părților, consacrate în Legea fundamentală. În raport cu cele menționate, Curtea constată că prevederile art. 14 alin. (4) teza a doua din Legea nr. 554/2004 nu contravin normelor constituționale privind accesul liber la justiție, dreptul la apărare și la folosirea căilor de atac, în sensul criticilor formulate de autorul excepției. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (4) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepție ridicată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș în dosarele nr. 10.774/1/2006 și nr. 10.787/1/2006 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 13 februarie 2007. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi

Alte acte din Monitorul Oficial din data de 12 martie 2007

DECIZIE nr. 107 din 13 februarie 2007

DECIZIE nr. 107 din 13 februarie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codu...

LEGE nr. 40 din 2 martie 2007

LEGE nr. 40 din 2 martie 2007 pentru ratificarea Acordului de împrumut dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, destinat finanțării Proiectului privind incluziunea socială, semnat la București la 4 iulie 2006

DECRET nr. 142 din 1 martie 2007

DECRET nr. 142 din 1 martie 2007 privind promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului de împrumut dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, destinat finanțării Proiectului privind incluziunea socială, semnat la București la 4...