DECIZIE nr. 894/2006

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Tudorel Toader - judecător Antonia Constantin - procuror Benke Karoly - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 35/2005 pentru abrogarea Legii nr. 579/2004 privind autorizarea Ministerului Justiției de a vinde locuințele de serviciu pe care le are în administrare și a Hotărârii Guvernului nr. 2.425/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare de către Ministerul Justiției a prevederilor Legii nr. 579/2004 privind autorizarea Ministerului Justiției de a vinde locuințele de serviciu pe care le are în administrare, precum și ale art. 9 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepție ridicată de Gianina Cristinela Muntean în Dosarul nr. 222/57/2006 al Curții de Apel Alba-Iulia - Secția comercială și contencios administrativ. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile legale criticate nu încalcă textele constituționale invocate. Totodată, se apreciază că art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 impune o modalitate specifică de sesizare a Curții Constituționale, având în vedere natura actului atacat. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 16 iunie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 222/57/2006, Curtea de Apel Alba-Iulia - Secția comercială și contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 35/2005 pentru abrogarea Legii nr. 579/2004 privind autorizarea Ministerului Justiției de a vinde locuințele de serviciu pe care le are în administrare și a Hotărârii Guvernului nr. 2.425/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare de către Ministerul Justiției a prevederilor Legii nr. 579/2004 privind autorizarea Ministerului Justiției de a vinde locuințele de serviciu pe care le are în administrare, precum și ale art. 9 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepție ridicată de Gianina Cristinela Muntean într-un litigiu având ca obiect obligarea Ministerului Justiției la recunoașterea dreptului autorului excepției de a-și cumpăra locuința de serviciu. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 35/2005 retroactivează, încălcând prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție. Se mai arată că textul abrogat prin ordonanța de urgență criticată prevedea că magistrații titulari ai contractelor de închiriere a locuințelor de serviciu aflate în administrarea Ministerului Justiției le pot cumpăra în termen de un an de la intrarea în vigoare a legii, iar Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 35/2005, anulând acest drept câștigat, creează o inegalitate nejustificată între cetățenii aflați în aceeași situație, anume între magistrații care au depus astfel de cereri înainte și după intrarea în vigoare a ordonanței de urgență. Totodată, arată că nu se poate imputa titularului dreptului de a depune o astfel de cerere că nu a fost suficient de diligent, întrucât acesta nu putea să prevadă abrogarea textului de lege. Se mai apreciază că prevederile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 încalcă art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție, întrucât reprezintă un obstacol în calea examinării și soluționării efective de către instanță a acțiunii în contencios administrativ, deoarece, în măsura în care excepția de neconstituționalitate va fi respinsă de către Curtea Constituțională, instanța de contencios administrativ va fi obligată să respingă ca inadmisibilă acțiunea formulată, fără a mai examina fondul cauzei. Curtea de Apel Alba-Iulia - Secția comercială și contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este întemeiată. În acest sens, se arată că sunt încălcate prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât se creează o stare de inegalitate între magistrații care au depus cereri anterior intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 35/2005 și cei care nu au depus cererile în cauză în considerarea art. 5 din Legea nr. 579/2004, care prevedea că dreptul putea fi exercitat până la data de 19 decembrie 2005. De asemenea, se apreciază că textul art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 aduce atingere dreptului efectiv și concret de acces la instanță, încălcându-se prevederile art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate ce privește dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 35/2005 este întemeiată, întrucât sunt încălcate prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, aplicându-se un tratament juridic diferit pentru persoane aflate în aceeași situație, și anume magistraților beneficiari ai Legii nr. 579/2004. Se mai arată că nu se poate reține lipsa de diligență în sarcina beneficiarilor Legii nr. 579/2004, atât timp cât aceasta prevedea un termen fix în interiorul căruia se puteau depune cererile în cauză. Totodată, se arată că ordonanța de urgență criticată nu retroactivează. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, se consideră că aceasta este neîntemeiată, întrucât scopul normei criticate este exclusiv de a asigura posibilitatea sesizării Curții Constituționale. De asemenea, Avocatul Poporului arată că persoana vătămată are posibilitatea de a formula o acțiune în justiție, în condițiile Legii nr. 554/2004, împotriva autorității administrației publice, în cazul în care consideră că aceasta a emis actul administrativ cu încălcarea respectivei ordonanțe. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 35/2005 pentru abrogarea Legii nr. 579/2004 privind autorizarea Ministerului Justiției de a vinde locuințele de serviciu pe care le are în administrare și a Hotărârii Guvernului nr. 2.425/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare de către Ministerul Justiției a prevederilor Legii nr. 579/2004 privind autorizarea Ministerului Justiției de a vinde locuințele de serviciu pe care le are în administrare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 397 din 11 mai 2005, precum și ale art. 9 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, care au următorul cuprins: - Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 35/2005:

Articol unic - " Legea nr. 579/2004 privind autorizarea Ministerului Justiției de a vinde locuințele de serviciu pe care le are în administrare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.210 din 16 decembrie 2004, și Hotărârea Guvernului nr. 2.425/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare de către Ministerul Justiției a prevederilor Legii nr. 579/2004 privind autorizarea Ministerului Justiției de a vinde locuințele de serviciu pe care le are în administrare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 14 ianuarie 2005, se abrogă." Potrivit art. 1, art. 2 și art. 5 din Legea nr. 579/2004, Ministerul Justiției era autorizat să vândă locuințele de serviciu pe care le are în administrare titularilor contractelor de închiriere, aceștia putându-și exprima opțiunea de a cumpăra locuințele în cauză într-un termen de un an de la data intrării în vigoare a acestei legi. - Art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004: "(3) Instanța de contencios administrativ, după pronunțarea Curții Constituționale, repune cauza pe rol și va da termen, cu citarea părților, numai dacă ordonanța sau o dispoziție a acesteia a fost declarată neconstituțională. În caz contrar, respinge acțiunea ca inadmisibilă pe fond." Autorul excepției consideră că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 35/2005 încalcă dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea și ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii, iar art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 încalcă prevederile art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție, referitoare la accesul liber la justiție. Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele: I. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 35/2005 instituie măsuri de protecție a fondului locativ administrat de Ministerul Justiției, de natură a asigura condiții de locuit pentru magistrați. Termenul de un an în care titularii contractelor de închiriere puteau să își exprime opțiunea cu privire la cumpărarea locuințelor de serviciu este un termen de procedură, legiuitorul fiind în drept să reducă durata acestuia, mai ales că, potrivit expunerii de motive la aceasta, vânzarea locuințelor de serviciu constituie o măsură dezavantajoasă prin grevarea bugetului ministerului cu sume importante de bani. Curtea constată că nu există nicio discriminare între magistrații care au depus cereri cu privire la cumpărarea locuințelor de serviciu înainte și după intrarea în vigoare a ordonanței de urgență. Aplicarea unui tratament juridic diferențiat rezultă chiar din existența unui cadru legislativ diferit în cele două situații, datorată, în principal, aspectelor enunțate mai sus. Pe de altă parte, Curtea constată că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unui termen. Din momentul în care reglementarea care cuprindea și termenul înăuntrul căruia exercitarea unui drept de către titularul său putea avea loc nu mai este în vigoare, fiind abrogată expres, valorificarea dreptului nu mai este posibilă. Față de cele arătate, Curtea nu poate reține încălcarea art. 16 din Constituție. Totodată, Curtea constată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 35/2005 nu cuprinde dispoziții cu caracter retroactiv, aplicându-se numai pentru viitor, din momentul intrării în vigoare. Astfel, Curtea nu poate reține încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituție. II. Cu privire la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, raportată la art. 21 alin. (1) și (3) din Constituție, Curtea observă că autorul excepției a introdus acțiunea în contencios administrativ în temeiul art. 8 alin. (1) și art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având ca obiect obligarea Ministerului Justiției la recunoașterea dreptului său de a-și cumpăra locuința de serviciu, sens în care acesta să emită o decizie prin care să-i aprobe cumpărarea locuinței. Altfel spus, acțiunea reclamantei privește, pe de o parte, o problemă de contencios administrativ propriu-zisă, iar, pe de altă parte, o problemă de contencios constituțional referitoare la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 35/2005. Așadar, în speță, pe rolul instanței de fond există un litigiu propriu, diferit de chestiunea de constituționalitate ridicată în baza art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel încât, după soluționarea excepției de neconstituționalitate, judecarea cauzei urmează a se relua în fața instanței de fond, având în vedere tocmai temeiul de drept al introducerii acțiunii. În consecință, Curtea constată că, din acest punct de vedere, critica de neconstituționalitate formulată de autorul excepției este neîntemeiată, textul criticat, în cazul de față, nereprezentând un obstacol în calea examinării și soluționării efective de către instanță a acțiunii sale în contencios administrativ. Mai mult, Curtea consideră că prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale și cele convenționale invocate, întrucât, așa cum a decis Curtea Constituțională și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, dreptul de acces la justiție nu este un drept absolut, orice restricție fiind admisă atât timp cât nu se aduce atingere dreptului de acces la un tribunal în substanța sa, statul dispunând în acest sens de o marjă de apreciere. Aceste concluzii își găsesc corespondent și în dispozițiile art. 126 alin. (6) teza a doua din Constituție, potrivit cărora "Instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale". Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 35/2005 pentru abrogarea Legii nr. 579/2004 privind autorizarea Ministerului Justiției de a vinde locuințele de serviciu pe care le are în administrare și a Hotărârii Guvernului nr. 2.425/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare de către Ministerul Justiției a prevederilor Legii nr. 579/2004 privind autorizarea Ministerului Justiției de a vinde locuințele de serviciu pe care le are în administrare, precum și ale art. 9 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepție ridicată de Gianina Cristinela Muntean în Dosarul nr. 222/57/2006 al Curții de Apel Alba-Iulia - Secția comercială și contencios administrativ. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 5 decembrie 2006. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Benke Karoly