DECIZIE nr. 890/2008

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Ion Tiucă - procuror Claudia Miu - prim-magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 237 alin. (3), (4) și (7) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, excepție ridicată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Dolj în Dosarul nr. 169/54/2008 al Curții de Apel Craiova - Secția comercială, cauză înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 1.081D/2008. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.082D/2008-1.132D/2008, având ca obiect o excepție de neconstituționalitate identică cu cea ridicată în Dosarul nr. 1.081D/2007. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.081D/2008-1.132D/2008, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.082D/2008-1.132D/2008 la Dosarul nr. 1.081D/2008, care este primul înregistrat. Cauza este în stare de judecată. Luând cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele: Prin încheierile pronunțate în dosarele nr. 169/54/2008, 376/54/2008, 377/54/2008, 378/54/2008, 379/54/2008, 382/54/2008, 383/54/2008, 385/54/2008, 386/54/2008, 388/54/2008, 389/54/2008, 393/54/2008, 394/54/2008, 395/54/2008, 399/54/2008, 401/54/2008, 402/54/2008, 411/54/2008, 413/54/2008, 424/54/2008, 425/54/2008, 429/54/2008, 433/54/2008, 435/54/2008, 436/54/2008, 442/54/2008, 443/54/2008, 444/54/2008, 447/54/2008, 448/54/2008, 449/54/2008, 451/54/2008, 452/54/2008, 455/54/2008, 457/54/2008, 458/54/2008, 460/54/2008, 461/54/2008, 463/54/2008, 464/54/2008, 465/54/2008, 466/54/2008, 470/54/2008, 471/54/2008, 477/54/2008, 478/54/2008, 483/54/2008, 484/54/2008, 486/54/2008, 487/54/2008, 488/54/2008 și nr. 489/54/2008, Curtea de Apel Craiova - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 237 alin. (3), (4) și (7) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale. Excepția a fost ridicată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Dolj cu ocazia soluționării unor recursuri declarate împotriva unor încheieri ale judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului Dolj. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textele criticate contravin dispozițiilor art. 21, art. 24 alin. (1) și art. 129 din Constituție, deoarece împiedică liberul acces la justiție, întrucât nu prevăd reguli de procedură clare cu privire la condițiile și termenele în care justițiabilii să își poată exercita drepturile lor procesuale. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa că o normă este previzibilă atunci când este redactată cu suficientă precizie, astfel încât cetățeanul să dispună de informații suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-o anumită situație, care să-i permită acestuia să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele care pot apărea dintr-un act determinat. În același timp, norma juridică trebuie să fie accesibilă. Or, dispozițiile alin. (2) și (3) ale textului criticat nu prevăd în ce termen se publică hotărârile de dizolvare în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. Totodată, este limitat accesul părților la monitor pentru că nu există, în mod obiectiv, posibilitatea de a obține pe cale electronică informații de pe pagina de internet a Regiei Autonome "Monitorul Oficial", iar volumul de informații referitoare la societățile comerciale este foarte mare. Se arată că nu există un cuprins al actelor publicate, cu toate că se editează "30 de monitoare zilnic", ceea ce face imposibilă identificarea datei la care a fost publicată o anumită informație în vederea exercitării drepturilor prevăzute de lege. Autorul excepției mai susține că nici dispozițiile alin. (7) nu sunt previzibile și accesibile, deoarece data de la care începe să curgă termenul de formulare a cererii de numire a lichidatorului este incertă, întrucât hotărârea devine irevocabilă fie prin expirarea termenului de recurs, fie prin soluționarea recursului. Curtea de Apel Craiova - Secția comercială apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale invocate. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate al cărei obiect îl constituie dispozițiile art. 237 alin. (3), (4) și (7) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care au următoarea redactare: "(3) Hotărârea tribunalului prin care s-a pronunțat dizolvarea se înregistrează în registrul comerțului, se comunică direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe cheltuiala titularului cererii de dizolvare, acesta putând să se îndrepte împotriva societății.

(4) În cazul mai multor hotărâri judecătorești de dizolvare, pentru situațiile prevăzute la alin. (1), publicitatea se va putea efectua în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, în forma unui tabel cuprinzând: codul unic de înregistrare, denumirea, forma juridică și sediul societății dizolvate, instanța care a dispus dizolvarea, numărul dosarului, numărul și data hotărârii de dizolvare. În aceste cazuri, tarifele de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, se reduc cu 50 %. [

]

(7) Dacă în termen de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești de dizolvare nu se procedează la numirea lichidatorului, judecătorul delegat, la cererea oricărei persoane interesate, numește un lichidator de pe Lista practicienilor în reorganizare și lichidare, remunerarea acestuia urmând a fi făcută din averea persoanei juridice dizolvate sau, în cazul lipsei acesteia, din fondul de lichidare constituit în temeiul Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, cu modificările și completările ulterioare."

Autorul excepției susține că prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție, ale art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apărare și ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac, întrucât ele nu sunt previzibile și accesibile, deoarece nu prescriu reguli de procedură clare cu privire la condițiile și termenele în care justițiabilii să își poată exercita drepturile procesuale. Curtea reține că, potrivit alin. (1) al textului criticat, tribunalul va putea pronunța o hotărâre de dizolvare a societății comerciale în cazurile în care societatea nu mai îndeplinește condițiile legale de funcționare ca urmare a unor împrejurări care se datorează propriei sale lipse de diligență. Dispozițiile alin. (2) și (3) ale art. 237 din Legea nr. 31/1990 se aplică numai acestei categorii de societăți, așa cum rezultă din chiar alin. (2), care stabilește că nu se aplică prevederile alin. (1) lit. c) "în cazul în care societatea a fost în inactivitate temporară, anunțată organelor fiscale și înscrisă în registrul comerțului". De asemenea, Curtea reține că în materie civilă și comercială lipsa de diligență este un element al relei-credințe, or, într-un stat de drept, toate subiectele de drept trebuie să își exercite drepturile și obligațiile cu bună-credință. De aceea, în cazul unui dezinteres evident al societăților comerciale, legiuitorul are legitimare constituțională să reglementeze dizolvarea acestora prin hotărâre a tribunalului, a cărei publicitate se face nu potrivit Codului de procedură civilă, ci prin comunicarea hotărârii către direcția generală a finanțelor publice județeană, respectiv a municipiului București, și prin publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea IV-a. Curtea constată că prin reglementarea unor reguli speciale de procedură în materia dizolvării persoanelor juridice ce desfășoară acte de comerț, legiuitorul nu a obstrucționat accesul la justiție al societăților comerciale și nici nu a încălcat dreptul la apărare, garantate de art. 21 și art. 24 din Constituție, ci, așa cum rezultă din dispozițiile alin. (5) al art. 237, orice persoană interesată poate face recurs împotriva hotărârii de dizolvare în termen de 30 de zile de la efectuarea publicității. Astfel, nu se înlătură posibilitatea persoanelor care dovedesc un interes de a se adresa justiției și de a se prevala de toate garanțiile pe care le presupune un proces echitabil, de a produce probe în apărare, inclusiv de a dovedi netemeinicia hotărârii tribunalului prin care s-a pronunțat dizolvarea societății comerciale. Această măsură legislativă este o expresie a obligației statului, prevăzută la art. 135 din Constituție, de a elimina din viața economică societățile comerciale neviabile, pentru a conferi dinamismul necesar unei economii de piață. Curtea Constituțională constată că este nefondată și critica ce vizează încălcarea exigențelor de elaborare a normelor juridice. Astfel, potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 777 din 25 august 2004, textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent și inteligibil, pentru a asigura precizia și claritatea dispozițiilor. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa că norma legală trebuie să fie suficient de accesibilă și de previzibilă, astfel încât să permită cetățeanului să dispună de informații suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat și să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele care pot apărea. Astfel, în Cauza "Hertel contra Elveției"- 1998, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că previzibilitatea legii nu trebuie neapărat să fie însoțită de certitudini absolute. Certitudinea, chiar dacă este de dorit, este dublată uneori de o rigiditate excesivă, or, dreptul trebuie să știe să se adapteze schimbărilor de situație. Există multe legi care se servesc, prin forța lucrurilor, de formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare depinde de practică, așa cum se întâmplă și în cazul judecătorului român. Și în Cauza "Wingrove contra Marii Britanii" - 1996, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că legea internă pertinentă, care înglobează atât dreptul scris, cât și pe cel nescris, trebuie să fie formulată cu o precizie suficientă pentru a permite persoanelor interesate, care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist, să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezultă dintr-un act determinat. Așa fiind, o lege care atribuie o putere de apreciere (cum este, în speță, cazul judecătorului român) nu contravine, în principiu, acestei exigențe. Curtea constată că dispozițiile de lege criticate sunt suficient de clare și accesibile, însă punerea lor în aplicare depinde de diligența societăților comerciale ce sunt vizate de aceste dispoziții. Potrivit art. 129 alin. (2) din Constituție, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele de procedură, putând să instituie prevederi speciale, derogatorii de la dreptul comun, în vederea unor situații specifice. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 237 alin. (3), (4) și (7) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, excepție ridicată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Dolj în dosarele nr. 169/54/2008, 376/54/2008, 377/54/2008, 378/54/2008, 379/54/2008, 382/54/2008, 383/54/2008, 385/54/2008, 386/54/2008, 388/54/2008, 389/54/2008, 393/54/2008, 394/54/2008, 395/54/2008, 399/54/2008, 401/54/2008, 402/54/2008, 411/54/2008, 413/54/2008, 424/54/2008, 425/54/2008, 429/54/2008, 433/54/2008, 435/54/2008, 436/54/2008, 442/54/2008, 443/54/2008, 444/54/2008, 447/54/2008, 448/54/2008, 449/54/2008, 451/54/2008, 452/54/2008, 455/54/2008, 457/54/2008, 458/54/2008, 460/54/2008, 461/54/2008, 463/54/2008, 464/54/2008, 465/54/2008, 466/54/2008, 470/54/2008, 471/54/2008, 477/54/2008, 478/54/2008, 483/54/2008, 484/54/2008, 486/54/2008, 487/54/2008, 488/54/2008 și nr. 489/54/2008 ale Curții de Apel Craiova - Secția comercială. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 10 iulie 2008. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Prim-magistrat-asistent, Claudia Miu