DECIZIE nr. 774/2008

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Oana Cristina Puică - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Mihaela Stamate, Mark Oliver Stamate și Edward Stamate în Dosarul nr. 1.800/111/2007 al Tribunalului Bihor - Secția penală. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza se află în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 26 noiembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1.800/111/2007, Tribunalul Bihor - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Mihaela Stamate, Mark Oliver Stamate și Edward Stamate cu ocazia soluționării unei cauze penale. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că textul de lege criticat încalcă accesul liber la justiție și prezumția de nevinovăție, în măsura în care nu permite ca, în caz de deces al inculpatului, pe de o parte, instanța să procedeze din oficiu, iar, pe de altă parte, moștenitorii să opteze pentru continuarea procesului penal, în scopul verificării incidenței vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. 10 lit. a)-e) din Codul de procedură penală. Arată că prevederile art. 13 din Codul de procedură penală au fost instituite tocmai pentru a asigura inculpatului posibilitatea de a beneficia în mod real de prezumția de nevinovăție. Or, în cazul decesului acestuia, moștenitorii au, la rândul lor, interesul de a curăța memoria antecesorului lor trimis în judecată, cu atât mai mult cu cât constatarea inexistenței faptei sau a săvârșirii acesteia de către alte persoane, spre exemplu, ar avea influență directă și cu privire la modul de soluționare a laturii civile a procesului penal. De asemenea, consideră că nu este lipsit de importanță faptul că moștenitorii condamnatului decedat au posibilitatea de a solicita revizuirea hotărârii judecătorești definitive de condamnare. Tribunalul Bihor - Secția penală apreciază că textul de lege criticat încalcă prevederile art. 21 alin. (1) și ale art. 23 alin. (11) din Constituție, întrucât, în caz de deces al inculpatului, nu conferă moștenitorilor acestuia dreptul de a cere continuarea procesului penal în vederea stabilirii nevinovăției inculpatului. Arată că, din moment ce moștenitorii condamnatului decedat au dreptul să ceară revizuirea hotărârii judecătorești definitive de condamnare, iar instanța, în cazul admiterii în principiu a cererii de revizuire, este obligată, potrivit art. 403 alin. 4 din Codul de procedură penală, să facă aplicarea dispozițiilor art. 13 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală, cu atât mai mult ar trebui ca moștenitorii să aibă dreptul de a cere continuarea procesului penal atunci când inculpatul decedează în cursul judecării cauzei în fond sau în căile ordinare de atac. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că moștenitorii inculpatului nu au un interes legitim pentru a solicita continuarea procesului penal, întrucât, în cazul decesului inculpatului anterior pronunțării unei hotărâri definitive de condamnare, procesul penal încetează fără stabilirea vinovăției, operând astfel, în continuare, principiul constituțional al prezumției de nevinovăție. Consideră că existența faptei ilicite, identitatea autorului și vinovăția acestuia, aspecte care se cercetează în cursul acțiunii civile și care îi interesează pe moștenitorii inculpatului, nu au nicio legătură cu stabilirea ilicitului penal și a vinovăției penale. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 13 din Codul de procedură penală sunt constituționale. Consideră că autorii excepției nu critică textul de lege pentru ceea ce conține, ci pentru ceea ce nu prevede, respectiv posibilitatea succesorilor inculpatului de a cere continuarea procesului penal, urmărind completarea textului în acest sens. Potrivit competenței sale, însă, astfel cum este ea prevăzută în art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională nu poate modifica sau completa prevederea legală supusă controlului, ci se poate pronunța numai asupra înțelesului ei contrar Constituției. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională este competentă, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată. Potrivit încheierii de sesizare a Curții, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 13 din Codul de procedură penală. Însă, din examinarea concluziilor scrise depuse în motivarea excepției, reiese că, în realitate, critica de neconstituționalitate privește doar dispozițiile art. 13 alin. 1 din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate acestea prin Legea nr. 281/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, având următorul cuprins: "În caz de amnistie, prescripție sau retragere a plângerii prealabile, precum și în cazul existenței unei cauze de nepedepsire, învinuitul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal." În opinia autorilor excepției, dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiție și ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumția de nevinovăție. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorii acesteia solicită, în realitate, completarea textului de lege criticat, în sensul reglementării posibilității ca, în caz de deces al inculpatului, pe de o parte, instanța să procedeze din oficiu, iar, pe de altă parte, moștenitorii să opteze pentru continuarea procesului penal, în scopul verificării incidenței vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. 10 lit. a)-e) din Codul de procedură penală. O asemenea solicitare nu intră însă în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Mihaela Stamate, Mark Oliver Stamate și Edward Stamate în Dosarul nr. 1.800/111/2007 al Tribunalului Bihor - Secția penală. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 1 iulie 2008. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică