DECIZIE nr. 750/2008

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Ion Tiucă - procuror Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) și art. 19 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 și art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, excepție ridicată de Maria Igiescu în Dosarul nr. 1.052/300/2008 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza se află în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 25 februarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1.052/300/2008, Judecătoria Sectorului 2 București Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) și art. 19 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 și art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, excepție ridicată de Maria Igiescu în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei plângeri contravenționale. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitoare la respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor, ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii, ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, deoarece, deși prevăd obligația și nu latitudinea de a lăsa la aprecierea organului constatator conținutul procesului-verbal, nu stabilesc nicio sancțiune în cazul neîndeplinirii acestei obligații. Existența oricărui impediment administrativ, care nu are o justificare obiectivă sau rațională și care ar putea până la urmă să nege acest drept la tratament egal în procesele civile, încalcă în mod flagrant prevederile art. 16 alin. (2) din Legea fundamentală. Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile supuse controlului se aplică în mod egal tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normelor supuse controlului, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. Nu este afectat nici dreptul la un proces echitabil, întrucât contravenientul nu este împiedicat să se adreseze instanței de judecată pentru exercitarea unui control asupra legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție, având posibilitatea de a propune probe în apărare și de a exercita căi de atac împotriva soluției pronunțate. Mai mult, în temeiul art. 35 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravenției se soluționează cu precădere, iar potrivit art. 36 din aceeași ordonanță plângerile și cererile incidente sunt scutite de taxa judiciară de timbru. Dispozițiile art. 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu pot fi avute în vedere, deoarece cetățenii au obligația să își exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți. Prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție nu au incidență în cauză. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 16 alin. (1) și art. 19 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările și completările ulterioare, și art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 18 august 2000, care au următorul conținut: - Art. 16 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001: "(1) Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. [

]"; - Art. 19 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001: "(1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. [

]"; - Art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991: "Constituie contravenție săvârșirea uneia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: 1. săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi, obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice." Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) și art. 19 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, statuând că acestea nu contravin prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De asemenea, prin Decizia nr. 520 din 8 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 29 mai 2008, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15-19 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, deoarece acestea nu contravin dispozițiilor art. 16, 21 și 24 din Legea fundamentală. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziilor mai sus-menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. Distinct de argumentele inserate în cuprinsul acestora, Curtea mai constată următoarele: Potrivit art. 2 pct. 1) din Legea nr. 61/1991, republicată, constituie contravenție comportamentul huliganic în public, manifestat prin fapte, acte sau gesturi obscene, prin proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, prin amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, dacă sunt de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice. Așa fiind, faptele prevăzute la art. 2 pct. 1 nu sunt fapte contra persoanelor, ci contra normelor de conviețuire socială, contra ordinii și liniștii publice. Asemenea fapte constituie infracțiuni în sistemele de drept penal în care contravențiile sunt incluse printre infracțiuni. În sistemul nostru, faptele menționate în textul criticat constituie contravenții dacă, fiind săvârșite în public, sunt de natură să producă vreuna dintre consecințele prevăzute de lege. Existența unei incriminări nepermise de Legea fundamentală nu s-ar putea reține decât în situația în care legiuitorul nu ar lua în considerare criteriile prohibite, așa cum sunt prevăzute de art. 53 din Constituție. Or, dimpotrivă, în acord cu dispozițiile constituționale ale art.57, potrivit cărora "Cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți", și cu prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Legea fundamentală, potrivit căruia Parlamentul reglementează prin lege organică cu privire la infracțiuni, pedepse și regimul de executare al acestora, s-a procedat la incriminarea anumitor fapte antisociale care sunt de natură a afecta ordinea publică și de a pune în pericol viața cetățenilor. De altfel, dispozițiile legale criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei și nu afectează în niciun fel dreptul la un proces echitabil, consacrat atât de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cât și de art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, deoarece nu instituie vreo măsură menită să lezeze dreptul oricărei persoane de a fi ascultată în mod echitabil și public de un tribunal independent și imparțial care va hotărî asupra drepturilor sale. În plus, art. 9 din Legea nr. 61/1991 prevede in terminis dreptul de a formula la judecătorie plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) și art. 19 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 și art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, excepție ridicată de Maria Igiescu în Dosarul nr. 1.052/300/2008 al Judecătoriei Sectorului 2 București Secția civilă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 24 iunie 2008. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru