DECIZIE nr. 766/2008

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Ion Tiucă - procuror Doina Suliman - magistrat-asistent-șef Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Orlandi Investment" S.R.L. din Sânnicolau Mare în Dosarul nr. 7.031/325/2007 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza este în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 15 aprilie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 7.031/325/2007, Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Orlandi Investment" - S.R.L. din Sânnicolau Mare cu ocazia soluționării recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 10.080/2007 și încheierilor din 27 septembrie 2007 și 17 ianuarie 2008 pronunțate de Judecătoria Timișoara în Dosarul nr. 7.031/325/2007. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat încalcă prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) și ale art. 16 alin. (1). În acest sens, arată că "efectele textului în discuție au încetat în momentul interzicerii prin art. 133 din Statutul Profesiei de Avocat a onorariilor minimale. Or, aplicarea lui de către Judecătoria Timișoara în speța de față echivalează cu ultraactivitatea textului". De asemenea, consideră că, în contextul în care acesta se aplică în faza executării silite, instanța este îndrituită să diminueze doar onorariul de avocat, nu și pe cel de executor judecătoresc. Instanța de judecată apreciază că excepția de neconstituționalitate este admisibilă. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, dispoziții care au următorul conținut: "Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat." Autorul excepției consideră că acest text de lege contravine prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii și art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituționalitate prin raportare la prevederile constituționale sus-menționate. Astfel, prin Decizia nr. 493 din 29 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 5 iulie 2007, Curtea Constituțională a statuat că textul de lege criticat este constituțional. Această soluție este în sensul celor arătate și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, învestită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, a statuat că acestea urmează a fi recuperate în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil. Cu privire la motivele de neconstituționalitate invocate de autorul excepției, Curtea reține că, soluționând o critică referitoare la o presupusă discriminare între două categorii de liber-profesioniști, și anume experții, pe de o parte, și avocații, pe de altă parte, a statuat că situațiile respective sunt diferite, tratamentul diferit aplicat fiind justificat, astfel că nu este înfrânt art. 16 alin. (1) din Constituție. Rațiunile care au stat la baza adoptării soluției anterioare își păstrează valabilitatea și se impune a fi menținută, chiar dacă în prezenta cauză este vorba de onorarii stabilite în faza de executare silită a hotărârii judecătorești. Cât privește ultraactivitatea textului de lege criticat, Curtea constată că Legea fundamentală nu interzice ultraactivitatea legii vechi, ci doar retroactivitatea legii noi, astfel că nu poate fi reținută nici critica referitoare la încălcarea prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2). Curtea observă că art. 133 din Statutul profesiei de avocat nu exclude existența tabloului onorariilor minimale și maximale, onorarii care se stabilesc în limitele legii, acest text interzicând fixarea onorariilor de către organele profesiei, iar nicidecum de către instanțele judecătorești. De altfel, prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să îi fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Orlandi Investment" - S.R.L. din Sânnicolau Mare în Dosarul nr. 7.031/325/2007 al Tribunalului Timiș Secția comercială și de contencios administrativ. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 24 iunie 2008. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent-șef, Doina Suliman