DECIZIE nr. 794/2008

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Marieta Safta - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^9 pct. 14 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Benoni Nica și Romică Caraian în Dosarul nr. 5.940/3/2003 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală. La apelul nominal, sunt prezenți autorii excepției, asistați de domnul avocat Ion Lazăr, din cadrul Baroului București. Sunt prezente, de asemenea, părțile Gheorghe Luca, Costel Stan, Daniela Stan, Nicolae Constantin și Florinel Pentelei, precum și reprezentantul părții Societatea Comercială "Valahorum" S.R.L., doamna consilier juridic Adriana Bordeanu. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Având cuvântul, avocatul autorilor excepției solicită admiterea excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, reiterând, pe larg, motivele expuse în fața instanței de judecată. Partea Gheorghe Luca arată că nu mai are nimic de adăugat. Partea Costel Stan arată că a fost liberat condiționat și depune la dosar, în dovedirea celor afirmate, copia unei adrese a Tribunalului București - Secția I penală către Penitenciarul Rahova. Partea Daniela Stan nu mai are nimic de adăugat. Părțile Nicolae Constantin și Florinel Pentelei arată că sunt de acord cu cele susținute de apărătorul autorilor excepției. Reprezentantul Societatea Comercială "Valahorum" S.R.L. lasă la aprecierea Curții Constituționale soluționarea cauzei. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Arată că nu pot fi reținute argumentele autorilor excepției în sensul că norma criticată ar avea un caracter mixt - de drept procesual și de drept substanțial - și că principiul aplicării legii penale mai favorabile nu este incident în materie procesual penală. În plus, compararea mai multor dispoziții legale (în cauză, a conținutului textului de lege criticat în forma actuală, respectiv cea anterioară modificării sale), prin prisma intereselor specifice ale părții, nu constituie o problemă de constituționalitate, sens în care Curtea Constituțională s-a pronunțat în mod constant în jurisprudența sa. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 15 ianuarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 5.940/3/2003, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 385^9 pct. 14 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Benoni Nica și Romică Caraian în dosarul de mai sus, având ca obiect soluționarea unui recurs în materie penală. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile legale criticate sunt neconstituționale în măsura în care permit procurorului să solicite, ca motiv de recurs, majorarea pedepselor aplicate inculpaților pentru fapte săvârșite anterior intrării în vigoare a acestor dispoziții, atât timp cât legea în vigoare la acea dată nu prevedea o astfel de posibilitate. Se arată că, întrucât activitatea infracțională a inculpaților s-a desfășurat în perioada 19992000, perioadă în care textul de lege criticat avea un alt conținut, invocarea de către Parchet a motivului de recurs prevăzut de art. 385^9 pct. 14 din Codul de procedură penală în actuala redactare "constituie, pentru inculpați, o lege mai nefavorabilă, făcând incidente în cauză dispozițiile art. 13 din Codul penal, raportat la art. 15 alin. (2) din Constituție". Se mai arată că norma criticată are caracter mixt, atât de drept procesual penal, cât și de drept penal și, ca urmare, "interdependența dintre cele două categorii de norme atrage după sine incidența unor dispoziții legale care să constituie pentru inculpat legea penală mai favorabilă." Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor din Legea fundamentală invocate de autori. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 385^9 pct. 14 din Codul de procedură penală cu denumirea marginală Cazurile în care se poate face recurs, care au următorul conținut: "Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri: [_] 14. când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 din Codul penal sau în alte limite decât cele prevăzute de lege". Dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 15 alin. (2) referitoare la aplicarea legii penale sau contravenționale mai favorabile, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (12) referitoare la stabilirea și aplicarea pedepselor numai în temeiul legii și ale art. 129 referitoare la Folosirea căilor de atac. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că nemulțumirea autorilor izvorăște din împrejurarea că, deși la momentul săvârșirii faptelor pentru care au fost condamnați, legea procesual penală nu prevedea posibilitatea de a promova recurs împotriva unei hotărâri judecătorești în cazul în care s-au aplicat pedepse greșit individualizate, art. 385^9 pct. 14 din Codul de procedură penală, în redactarea actuală, reglementează această posibilitate. În opinia autorilor excepției, aplicarea textului de lege criticat în actuala redactare, în condițiile în care activitatea infracțională a acestora s-a desfășurat într-o perioadă în care acesta avea un alt conținut, are semnificația încălcării principiului aplicării legii penale mai favorabile. Asemenea critici nu pot fi reținute, deoarece, pe de o parte, autorii excepției încearcă să convertească controlul de constituționalitate într-unul de drept comun tinzând să solicite Curții să se pronunțe cu privire la modul de interpretare și de aplicare al legii. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, problemele de interpretare și de aplicare a legii în raport de situațiile concrete deduse judecății fiind de competența instanțelor judecătorești, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. Pe de altă parte, principiul consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție vizează aplicarea legii penale mai favorabile, prin aceasta înțelegându-se dispoziții de drept penal substanțial. Faptul că norma procesual penală face trimitere la criteriile de individualizare a pedepselor consacrate de art. 72 din Codul penal nu este de natură a atrage după sine aplicarea principiului invocat pentru normele consacrate de Codul de procedură penală, care sunt de imediată aplicare și care au fost adoptate de legiuitor în virtutea competenței sale stabilite de Constituție în art. 126 alin. (2). Curtea mai reține că prevederile legale criticate nu contravin nici art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală, deoarece, de vreme ce instituie posibilitatea sancționării hotărârilor judecătorești prin care s-au aplicat pedepse greșit individualizate sau în alte limite decât cele prevăzute de lege, acestea dau expresie textului constituțional invocat, potrivit căruia pedepsele sunt stabilite și aplicate numai în temeiul legii. De asemenea, dispozițiile art. 385^9 pct. 14 din Codul de procedură penală nu conțin nicio dispoziție de natură să încalce dreptul la un proces echitabil. Dimpotrivă, prin această reglementare s-a avut în vedere dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea acestuia într-un termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială. Cât privește critica raportată la art. 129 din Constituție, autorul excepției nu a motivat in terminis în ce constă contrarietatea invocată. Prin urmare, raportarea la acest temei constituțional nu poate fi avută în vedere, deoarece, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate, Curtea neputându-se substitui autorilor pentru a complini acest neajuns. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^9 pct. 14 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Benoni Nica și Romică Caraian în Dosarul nr. 5.940/3/2003 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 3 iulie 2008. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Marieta Safta