DECIZIE nr. 610/2008

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Ion Predescu - judecător Tudorel Toader - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Simona Ricu - procuror Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a) și art. 108^3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ion Cercel și Silvia Cercel în Dosarul nr. 17.070/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 București. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă, întrucât autorul solicită modificarea textului de lege criticat, și anume definirea noțiunii de "rea-credință". CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 12 decembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 17.070/299/2007, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a) și art. 108^3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ion Cercel și Silvia Cercel. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile de lege criticate sunt imprecise, deoarece introduc noțiunea de rea-credință fără a o defini. Or, în măsura în care buna-credință se prezumă, calificarea unei cereri în justiție ca vădit neîntemeiată nu poate determina, prin ea însăși, profilul psihologic, gradul de cultură sau personalitatea celui care a formulat cererea de chemare în judecată, sub aspectul bunei sau relei sale credințe. Mai mult, în condițiile în care persoana care introduce acțiunea cu rea-credință este obligată la plata cheltuielilor de judecată, sancționarea și cu amendă judiciară sau cu plata unor despăgubiri apare ca o îngrădire a accesului liber la justiție exercitat în scopul apărării drepturilor și intereselor pe care aceasta le consideră legitime. Judecătoria Sectorului 1 București apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că accesul la justiție trebuie guvernat de reguli care să împiedice exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale. Împrejurarea că reaua-credință ce ar putea exista la momentul introducerii unei cereri vădit netemeinice nu este definită prin lege nu constituie o cauză de neconstituționalitate a dispoziției legale, judecătorul având posibilitatea ca, raportat la probele administrate în dosar, să aprecieze cu privire la existența acestui element. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. Guvernul consideră că împrejurarea că nu este definită prin lege reaua-credință care ar putea exista la momentul introducerii unei cereri vădit netemeinice nu constituie o cauză de neconstituționalitate a dispoziției legale, deoarece judecătorul are posibilitatea ca, raportat la probele administrate în cauză, să aprecieze existența sau nu a acestei stări de fapt. Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu prevederile constituționale invocate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a) și art. 108^3 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul conținut: - Art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a): "Dacă legea nu prevede altfel, instanța, potrivit dispozițiilor prezentului capitol, va sancționa următoarele fapte săvârșite în legătură cu procesul, astfel: 1. cu amendă judiciară de la 50 lei la 700 lei:

a) introducerea, cu rea-credință, a unor cereri vădit netemeinice;";

- Art. 108^3: "Cel care, cu intenție sau din culpă, a pricinuit amânarea judecării sau a executării silite, prin una dintre faptele prevăzute în art. 108^1 sau art. 108^2, la cererea părții interesate va putea fi obligat de către instanța de judecată ori, după caz, de către președintele instanței de executare, la plata unei despăgubiri pentru paguba cauzată prin amânare." În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 alin. (1) și (2) privind accesul liber la justiție. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că asupra dispozițiilor criticate s-a mai pronunțat, de exemplu prin Decizia nr. 59 din 11 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 7 mai 2003. Cu acel prilej, a statuat că "activitatea procesuală a părților trebuie să se desfășoare cu respectarea normelor prevăzute de lege. Stabilirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului, soluție ce rezultă din dispozițiile constituționale ale art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Legea fundamentală. Pentru valorificarea drepturilor și intereselor legitime părțile trebuie să acționeze cu bună-credință, iar nu în spirit abuziv, șicanatoriu, vexator pentru magistrați ori pentru instanță. În opinia autorului excepției, nefiind definită prin lege, reaua-credință nici nu poate exista, cu atât mai mult cu cât buna-credință este prezumată, iar "netemeinicia" unei cereri sau petiții nu este de natură să păgubească justiția, de vreme ce acela care introduce cererea o și timbrează. Astfel, autorul excepției ajunge să considere că abuzul este îngăduit, de vreme ce acela care îl săvârșește plătește pentru aceasta taxa de timbru. Activitatea de judecată devine astfel, în această viziune, o simplă prestare de servicii, comandată de reclamant". Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa, de exemplu, prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, că exercitarea de către o persoană a unui drept ce îi este recunoscut prin lege nu poate să justifice, prin ea însăși, o prezumție a relei-credințe. Însă exercitarea abuzivă a unui drept se produce atunci când acel drept se realizează în alt scop decât cel pentru care legea l-a recunoscut. Curtea nu poate reține nici critica autorului excepției potrivit căreia sancționarea justițiabililor pentru nerespectarea regulilor de procedură ar împiedica accesul liber la justiție, deoarece, potrivit art. 108^5 din Codul de procedură civilă, împotriva încheierii de stabilire a sancțiunii, persoana obligată la amendă sau despăgubire poate face cerere de reexaminare prin care are posibilitatea de a solicita, motivat, să se revină asupra măsurii dispuse. Întrucât în cauza de față nu au fost aduse elemente noi, de natură să impună reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale în materie, atât soluția, cât și considerentele acestor decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a) și art. 108^3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ion Cercel și Silvia Cercel în Dosarul nr. 17.070/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 București. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 27 mai 2008. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu