DECIZIE nr. 640 din 10 iunie 2008
DECIZIE nr. 640 din 10 iunie 2008 privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor alin. (1)-(3) ale art. 26 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor
Intră rapid în contul tău InfoDosar pentru dosare urmărite, notificări și activitate recentă.
Intră rapid în contul tău InfoDosar pentru dosare urmărite, notificări și activitate recentă.
Urmărește inteligent dosarul din instanță.
Primești notificări la fiecare modificare.
Din anul 2015, zi de zi!
DECIZIE nr. 573 din 15 mai 2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 156 din Codul de procedură civilă
Acsinte Gaspar - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Ion Predescu - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Simona Ricu - procuror Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 156 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Mircea Corneliu Ionescu și Octavia Ionescu în Dosarul nr. 15.455/302/2005 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 339D/2008, având ca obiect o excepție de neconstituționalitate identică, ridicată de Societatea Comercială LATIFUNDIAR - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 1952.1/325/2007 al Judecătoriei Timișoara. La apelul nominal se constată lipsa părților. Magistratul-asistent referă asupra faptului că dovada de îndeplinire a procedurii de citare a autorului excepției s-a întors cu mențiunea "destinatar mutat", fără a fi comunicată o altă adresă. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public consideră că procedura de citare este legal îndeplinită, întrucât autorul excepției nu a comunicat Curții Constituționale adresa noului sediu. Curtea, deliberând, constată că procedura de citare este legal îndeplinită, ținând cont de prevederile art. 98 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora schimbarea domiciliului unei părți în timpul judecății trebuie să fie adusă la cunoștința instanței, sub pedeapsa neluării ei în seamă. Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 564D/2008, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Laurențiu Silivestru în Dosarul nr. 882/303/2006 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cererilor depuse la dosar de către autorul excepției de neconstituționalitate Laurențiu Silivestru și de către partea Miorița Silivestru, prin care solicită acordarea unui termen de judecată în vederea angajării unui apărător. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererilor de amânare. Curtea, deliberând, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 47/1992 coroborate cu cele ale art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, respinge cererile de amânare a cauzei. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 338D/2008, nr. 339D/2008 și nr. 564D/2008, având în vedere faptul că sunt îndeplinite cerințele conexării prevăzute de art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a dosarelor menționate, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 339D/2008 și nr. 564D/2008 la Dosarul nr. 338D/2007, care este primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele: Prin Încheierea din 28 ianuarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 15.455/302/2005, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 156 din Codul de procedură civilă. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Mircea Corneliu Ionescu și Octavia Ionescu în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei acțiuni în revendicare imobiliară. Prin Încheierea din 14 februarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1952.1/325/2007, Judecătoria Timișoara a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 156 din Codul de procedură civilă. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Comercială LATIFUNDIAR - S.R.L. din Timișoara în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei acțiuni în constatarea unui drept de superficie. Prin Încheierea din 29 februarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 882/303/2006, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Laurențiu Silivestru în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei acțiuni în pretenții. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât limitează accesul la justiție și dreptul la apărare ale părții care nu este pregătită să dovedească imposibilitatea de a se apăra singură sau nu reușește să-și angajeze apărător în termenul acordat. Totodată, unul dintre autorii excepției de neconstituționalitate susține că respingerea cererii de amânare pentru lipsă de apărare, în situația persoanei aflate în stare de arest într-o altă cauză, este neconstituțională, deoarece această persoană nu are posibilitatea de a-și angaja un apărător și nici nu i s-a acordat unul din oficiu. Tribunalul București - Secția a III-a civilă și-a exprimat opinia în sensul că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale referitoare la accesul liber la justiție și la dreptul la apărare, ci au fost adoptate în scopul evitării tergiversării cauzelor. Judecătoria Timișoara și-a exprimat opinia în sensul că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, cu referire la jurisprudența Curții Constituționale. Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă și-a exprimat opinia în sensul că, în ipoteza persoanelor aflate în stare de arest, acordarea unui singur termen de judecată pentru apărare sau amânarea pronunțării pentru depunerea de concluzii scrise, prevăzute de dispozițiile art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, ar contraveni dispozițiilor art. 24 din Constituție. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor invocate din Constituție, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 156 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut: "Instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată. Când instanța refuză amânarea judecății pentru acest motiv, va amâna, la cererea părții, pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise." Excepția de neconstituționalitate se raportează la prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în fața legii, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție, ale art. 24 privind dreptul la apărare. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil și cele ale art. 7 și 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului referitoare la egalitate și accesul la instanțe. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor criticate, raportate la prevederile art. 24 din Constituție, prin Decizia nr. 490/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 6 iulie 2006, statuând că dispozițiile art. 156 din Codul de procedură civilă nu constituie o restrângere a dreptului la apărare, ci reprezintă o măsură de descurajare a exercitării cu rea-credință a drepturilor procesuale prin cereri de amânare a procesului în scopul tergiversării acestuia și al împiedicării înfăptuirii justiției. De asemenea, facultatea instituită pentru judecător de a nu acorda un termen pentru lipsă de apărare (caz în care se va amâna pronunțarea, la cererea părții, pentru depunerea de concluzii scrise) sau de a acorda un singur termen în acest scop implică responsabilitatea acestuia în înfăptuirea actului de justiție, iar pentru eventualele abuzuri sau greșeli de judecată datorate încălcării dreptului la apărare, legea prevede remediile necesare. Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 21 din Constituție, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 298 din 11 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 14 aprilie 2008, statuând că și această susținere este neîntemeiată, deoarece dispozițiile procesuale criticate prevăd condițiile în care se poate amâna judecarea cauzei pentru lipsă de apărare, iar aceasta nu echivalează cu o restrângere a accesului la justiție, partea interesată având dreptul de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. În ceea ce privește susținerile unuia dintre autorii excepției de neconstituționalitate referitoare la pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor criticate, în situația în care partea care cere amânarea pentru lipsă de apărare se află în stare de arest, Curtea observă că acestea nu pot fi primite, deoarece aprecierea de către instanța de judecată a temeiniciei motivelor de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare nu poate constitui o problemă de neconstituționalitate. Instanțele judecătorești sunt cele care aplică norma legală la situația de fapt existentă în speța dedusă soluționării, Curtea Constituțională neputând cenzura soluțiile adoptate de către acestea. Având în vedere cele menționate, Curtea constată că nu pot fi reținute nici criticile referitoare la încălcarea prevederilor art. 16 din Constituție privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, în sensul că textul criticat din Codul de procedură civilă ar crea discriminări între persoanele aflate în stare de libertate și cele aflate în stare de arest. Pentru aceleași argumente, Curtea observă că nici prevederile invocate din actele internaționale nu sunt încălcate de dispozițiile art. 156 din Codul de procedură civilă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 156 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Mircea Corneliu Ionescu și Octavia Ionescu în Dosarul nr. 15.455/302/2005 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă, de Societatea Comercială LATIFUNDIAR - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 1952.1/325/2007 al Judecătoriei Timișoara și de Laurențiu Silivestru în Dosarul nr. 882/303/2006 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 15 mai 2008. PREȘEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
DECIZIE nr. 640 din 10 iunie 2008 privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor alin. (1)-(3) ale art. 26 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor
DECIZIE nr. 646 din 10 iunie 2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 130 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001
DECIZIE nr. 649 din 10 iunie 2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215^1 din Codul penal
DECIZIE nr. 651 din 10 iunie 2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 360 alin. 1 și art. 363 alin. 3 din Codul de procedură penală
DECIZIE nr. 654 din 10 iunie 2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței
DECIZIE nr. 644 din 10 iunie 2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 67 alin. (5) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere
DECIZIE nr. 575 din 15 mai 2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă
Acest site folosește cookie-uri. Detalii