DECIZIE nr. 605/2008

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Oana Cristina Puică - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în Dosarul nr. 3.964/3/2003 (număr în format vechi 276/2007) al Curții de Apel București - Secția I penală. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 6 mai 2008 și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 13 mai 2008 și apoi pentru data de 20 mai 2008. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 15 octombrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 3.964/3/2003 (număr în format vechi 276/2007), Curtea de Apel București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin. 1 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București cu ocazia soluționării cererii formulate de reprezentantul Ministerului Public pentru recuzarea unui judecător. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, întrucât s-a considerat că procurorul nu poate formula cerere de recuzare, textul de lege criticat încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 131 alin. (1) referitor la rolul Ministerului Public și ale art. 132 alin. (1) cu privire la statutul procurorilor. Arată că interesul Ministerului Public se suprapune interesului general al societății, deci trebuie să se permită și procurorului să formuleze cerere de recuzare în cazul în care persoana incompatibilă nu a făcut declarație de abținere. Consideră inechitabil să se poată invoca existența cazului de incompatibilitate doar în calea de atac, având în vedere că în practică se apreciază că este vorba de un caz de nulitate absolută, dispunându-se desființarea sau casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare. Curtea de Apel București - Secția I penală apreciază că procurorii, deși nu sunt considerați de art. 24 alin. 1 din Codul de procedură penală "alte părți în procesul penal", ar putea formula cerere de recuzare în condițiile prevăzute de art. 51 din Codul de procedură penală, având în vedere dispozițiile constituționale ale art. 131 privind rolul Ministerului Public, coroborate cu prevederile art. 132 alin. (1) din Constituție, conform cărora procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât autorul acesteia solicită în realitate completarea soluției legislative consacrate de textul de lege criticat, în sensul reglementării exprese a posibilității procurorului de a cere recuzarea, solicitare care, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu intră în competența de soluționare a Curții. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 51 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt constituționale. Consideră că textul de lege criticat nu contravine principiului accesului liber la justiție și nici dreptului la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, respectiv nu conține norme contrare rolului Ministerului Public și statutului procurorilor. Observă că, în realitate, critica de neconstituționalitate vizează extinderea dispoziției legale criticate și la alte situații neprevăzute în text. Or, Curtea Constituțională nu poate modifica sau completa un text legal, transformându-se în legislator pozitiv. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 51 alin. 1 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "În cazul în care persoana incompatibilă nu a făcut declarație de abținere, poate fi recuzată atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, de oricare dintre părți, de îndată ce partea a aflat despre existența cazului de incompatibilitate." În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 131 alin. (1) referitor la rolul Ministerului Public și ale art. 132 alin. (1) cu privire la statutul procurorilor. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că rolul și structura Ministerului Public și statutul procurorilor sunt reglementate de Constituție în secțiunea a 2-a din cap. VI, intitulat "Autoritatea judecătorească". Astfel, potrivit dispozițiilor constituționale ale art. 131 alin. (1): "În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor." Corespunzător acestor atribuții constituționale, în faza de urmărire penală, Ministerul Public este titularul acțiunii penale. În schimb, în faza de judecată, poziția Ministerului Public se apropie de cea a părților prin posibilitatea de a formula cereri, ceea ce nu înseamnă, însă, că Ministerul Public poate fi considerat parte în procesul penal. În acest sens, art. 129 din Constituție, consacrând posibilitatea folosirii căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, face distincție clară între părțile interesate și Ministerul Public. Ca atare, exercitând atribuțiile Ministerului Public în procesul penal, procurorul poate formula cereri numai în numele autorității judiciare pe care o reprezintă, nu și în vederea exercitării unui drept subiectiv. Prin urmare, Curtea constată că prevederile art. 51 alin. 1 din Codul de procedură penală respectă accesul liber la justiție și nu contravin dispozițiilor constituționale referitoare la rolul Ministerului Public și la statutul procurorilor. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în Dosarul nr. 3.964/3/2003 (număr în format vechi 276/2007) al Curții de Apel București - Secția I penală. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 20 mai 2008. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică