DECIZIE nr. 502/2008

DECIZIE nr. 502 din 6 mai 2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 74 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare

Intrare în vigoare 18 iunie 2008

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Ion Predescu - judecător Tudorel Toader - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Ion Tiucă - procuror Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 74 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Gamma Unu" S.R.L. din București în Dosarul nr. 1.108/2/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția comercială. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza este în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 31 ianuarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1.108/2/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 74 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Comercială "Gamma Unu" - S.R.L. din București în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluționarea unui litigiu comercial. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât instituie dreptul licitatorului de a dispune reținerea garanției adjudecatarului în contul instituției publice care a organizat licitația, ceea ce constituie o încălcare a dreptului de proprietate. Totodată, în lipsa unei reglementări exprese speciale, aplicarea textului de lege criticat are ca efect imposibilitatea adjudecatarului de a mai formula vreo apărare, fiindu-i astfel îngrădit accesul liber la justiție. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția comercială și-a exprimat opinia în sensul că dispozițiile de lege criticate nu încalcă dreptul de proprietate al reclamantei asupra sumei depuse drept garanție de participare la licitație. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, întrucât legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, astfel încât să nu între în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Prin dispozițiile criticate legiuitorul a avut în vedere necesitatea asigurării securității și stabilității raporturilor juridice și, astfel, măsura apare ca o sancțiune firească pentru nerespectarea normelor legale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 74 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002, dispoziții care au următorul conținut: "După licitarea fiecărui bun licitatorul întocmește, în 3 exemplare originale, procesul-verbal de licitație, care se semnează de membrii comisiei de licitație, de adjudecatar și de proprietarul bunului, dacă acesta participă la executare, și care va cuprinde în mod obligatoriu: modul în care s-a desfășurat licitația, rezultatul acesteia, numele și prenumele sau denumirea proprietarului bunului și ale adjudecatarului cumpărător, domiciliul sau sediul acestora, bunul cumpărat, prețul, taxa pe valoarea adăugată după caz, termenul și modalitatea de plată a prețului și data vânzării. Orice refuz de a semna se consemnează în procesul-verbal de licitație. În termen de două zile lucrătoare de la data întocmirii procesului-verbal de licitație licitatorul va încheia și va elibera fiecărui cumpărător, precum și debitorului un document care va cuprinde toate elementele menționate mai sus și care îndeplinește condițiile unui document specific, legal aprobat, conform legislației financiar-contabile. În același termen licitatorul va dispune în scris restituirea garanției, cu excepția garanției adjudecatarului, care se reține în contul prețului sau în contul AVAB, dacă adjudecatarul refuză plata prețului la termenul și în modalitatea stabilite în procesul-verbal de licitație." Excepția de neconstituționalitate se raportează la prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 136 privind proprietatea, art. 137 privind sistemul financiar și ale art. 139 privind impozite, taxe și alte contribuții. De asemenea, sunt invocate și prevederile art. 17 pct. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului privind proprietatea. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor criticate, în termen de două zile lucrătoare de la data întocmirii procesului-verbal de licitație, licitatorul va dispune în scris restituirea garanției, cu excepția garanției adjudecatarului, care se reține în contul prețului sau în contul AVAB, dacă adjudecatarul refuză plata prețului la termenul și în modalitatea stabilite în procesul-verbal de licitație. Astfel, Curtea observă că măsura criticată de autorul excepției de neconstituționalitate, și anume reținerea garanției adjudecatarului, poate fi luată de către licitator numai în situația în care adjudecatarul refuză plata prețului în condițiile stabilite. Prin urmare, nu se poate susține că se încalcă dreptul de proprietate al adjudecatarului deoarece acesta este sancționat pentru refuzul plății prețului. Așadar, reținerea garanției adjudecatarului în contul prețului sau în contul AVAB nu are loc în orice condiții, ci trebuie să fie îndeplinite cerințele restrictive prevăzute de textul de lege atacat. Totodată, Curtea constată că, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituție, dreptul de proprietate este garantat, însă conținutul și limitele acestui drept sunt stabilite de lege. Așadar, nu se poate reține că textul de lege criticat încalcă prevederile art. 44 și ale art. 136 din Constituție și nici pe cele ale art. 20, coroborate cu cele ale art. 17 pct. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Referitor la susținerile autorului excepției de neconstituționalitate, potrivit cărora i s-ar îngrădi accesul la justiție prin faptul că textul de lege criticat "omite a face trimiterile necesare la dreptul comun sau a detalia modul în care adjudecatarul și licitatorul se pot pune de acord", Curtea constată că acestea nu pot fi primite, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, instanța de contencios constituțional nu poate completa prevederile legale supuse controlului de constituționalitate. Prin urmare, Curtea nu poate reține pretinsa încălcare a prevederilor art. 53 din Constituție, întrucât nu a constatat existența vreunui drept sau a vreunei libertăți care să fi fost restrânsă prin dispozițiile de lege criticate. Cu privire la celelalte dispoziții invocate din Constituție, Curtea constată că acestea nu au legătură cu cauza de față. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art.11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 74 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Gamma Unu" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 1.108/2/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția comercială. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 6 mai 2008. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean

Alte acte din Monitorul Oficial din data de 18 iunie 2008

DECIZIE nr. 499 din 6 mai 2008

DECIZIE nr. 499 din 6 mai 2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală și ale art. 10 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție