DECIZIE nr. 478/2008

DECIZIE nr. 478 din 6 mai 2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. 2 și ale art. 278^1 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală și ale art. 281 din Codul penal

Intrare în vigoare 2 iunie 2008

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Oana Cristina Puică - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. 2 și ale art. 278^1 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală și ale art. 281 din Codul penal, excepție ridicată de Istvan Kiss în Dosarul nr. 10/322/2006 al Tribunalului Covasna - Secția penală. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza se află în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 13 noiembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 10/322/2006, Tribunalul Covasna - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. 2 și ale art. 278^1 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală și ale art. 281 din Codul penal. Excepția a fost ridicată de Istvan Kiss, cu ocazia soluționării recursului privind o sentință penală referitoare la plângerea împotriva unei ordonanțe prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii de exercitare fără drept a profesiei de avocat, infracțiune prevăzută de art. 281 din Codul penal, raportat la art. 25 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, care prevede că asistența juridică este obligatorie în cazul în care organul de urmărire penală sau instanța apreciază că învinuitul sau inculpatul nu și-ar putea face singur apărarea, încalcă prevederile constituționale ale art. 24 privind dreptul la apărare, întrucât, în situația în care Uniunea Națională a Barourilor din România este parte în procesul penal, "este evident că avocatul desemnat din oficiu nu îl va apăra pe inculpat împotriva uniunii", având în vedere că toți avocații din România fac parte din respectiva uniune. Astfel, "textul de lege criticat permite magistraților să îi numească inculpatului un avocat din oficiu, care, în unele cazuri, să nu îi susțină cauza în mod corect". În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a art. 278^1 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală, autorul excepției consideră că respectivele prevederi, întrucât suprimă dreptul la cercetarea judecătorească, încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 126 alin. (1) referitor la instanțele judecătorești, precum și prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil. Totodată, arată că soluția legislativă criticată este contrară hotărârii pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Golder împotriva Marii Britanii (1975). De asemenea, autorul excepției susține că sintagma "legea specială" cuprinsă în art. 281 din Codul penal este neconstituțională în raport cu prevederile constituționale ale art. 73 alin. (1) privind categoriile de legi și ale art. 115 alin. (1) referitor la delegarea legislativă. Arată că Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat nu poate fi legea specială la care face referire art. 281 din Codul penal, întrucât "Parlamentul nu poate adopta decât o singură lege specială - legea prin care Guvernul este abilitat pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice". Tribunalul Covasna - Secția penală apreciază ca fiind neîntemeiate criticile de neconstituționalitate. Astfel, consideră că exercitarea profesiei de avocat este guvernată de reguli deontologice clare, care asigură respectarea dreptului la apărare, inclusiv în situația în care Uniunea Națională a Barourilor din România este parte în procesul penal, iar învinuitului sau inculpatului i se desemnează apărător din oficiu în baza dispozițiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală, instanța apreciază că nu este încălcat dreptul la un proces echitabil. În fine, consideră că folosirea sintagmei "legea specială" în cuprinsul art. 281 din Codul penal este constituțională în raport cu prevederile art. 73 alin. (1) și ale art. 115 alin. (1) din Constituție. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, în ceea ce privește dispozițiile art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, face trimitere la Decizia nr. 533 din 13 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963 din 31 octombrie 2005. Referitor la critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală, consideră că nu este încălcat dreptul la un proces echitabil. De asemenea, arată că sintagma "lege specială" din cuprinsul art. 281 din Codul penal se referă la alte legi organice care prevăd fapte penale, fără a fi în contradicție cu prevederile art. 73 alin. (1) și ale art. 115 alin. (1) din Constituție. Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că dispozițiile din Codul de procedură penală criticate nu încalcă dreptul la apărare și la un proces echitabil, întrucât legea procesual penală garantează dreptul la apărare al învinuitului sau inculpatului indiferent dacă asistența juridică este obligatorie sau facultativă, respectiv asigură accesul la justiție și soluționarea echitabilă a procesului de către o instanță independentă și imparțială în cauzele în care procurorul a emis acte de netrimitere în judecată. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 din Codul penal, apreciază că prevederile constituționale ale art. 73 alin. (1) nu sunt încălcate, art. 115 alin. (1) din Constituție nefiind incident în cauza de față. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 171 alin. 2 și ale art. 278^1 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală, astfel cum aceste texte legale au fost modificate prin Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, precum și dispozițiile art. 281 din Codul penal. Textele de lege criticate au următorul cuprins: - Art. 171 (cu denumirea marginală "Asistența învinuitului sau a inculpatului") alin. 2 din Codul de procedură penală: "Asistența juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este reținut sau arestat chiar în altă cauză, când față de acesta a fost dispusă măsura de siguranță a internării medicale sau obligarea la tratament medical chiar în altă cauză ori când organul de urmărire penală sau instanța apreciază că învinuitul ori inculpatul nu și-ar putea face singur apărarea, precum și în alte cazuri prevăzute de lege."; - Art. 278^1 (cu denumirea marginală "Plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată") alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală: "Judecătorul pronunță una dintre următoarele soluții:

a) respinge plângerea, prin sentință, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menținând rezoluția sau ordonanța atacată;"; - Art. 281 din Codul penal, având denumirea marginală "Exercitarea fără drept a unei profesii": "Exercitarea fără drept a unei profesii sau a oricărei alte activități pentru care legea cere autorizație, ori exercitarea acestora în alte condiții decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârșirea unor astfel de fapte se sancționează potrivit legii penale, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă.". În opinia autorului excepției, art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală contravine prevederilor art. 24 din Constituție referitoare la dreptul la apărare, art. 278^1 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 126 alin. (1) referitoare la instanțele judecătorești, precum și prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, iar art. 281 din Codul penal contravine dispozițiilor constituționale ale art. 73 alin. (1) referitoare la categoriile de legi și ale art. 115 alin. (1) privind delegarea legislativă. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele: I. Autorul excepției nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, ci doar supoziții legate de posibila nerespectare a legii de către avocații desemnați să asigure asistența juridică din oficiu în condițiile în care organul de urmărire penală sau instanța apreciază că învinuitul sau inculpatul nu și-ar putea face singur apărarea, iar Uniunea Națională a Barourilor din România este și ea parte în procesul penal. Referitor la sintagma "lege specială" din cuprinsul art. 281 al Codului penal, autorul excepției critică, în realitate, modul de interpretare și aplicare de către instanța de judecată a textului de lege menționat. Or, aceste aspecte nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte, ci sunt de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului. II. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală, Curtea constată că aceste prevederi legale au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional prin raportare la aceleași texte din Legea fundamentală și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate și în prezenta cauză și cu motivări similare, Curtea stabilind conformitatea dispozițiilor legale criticate cu prevederile constituționale și convenționale invocate. Astfel, prin Decizia nr. 574 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 7 august 2007, Curtea Constituțională a reținut că, în cazul în care, potrivit art. 278^1 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală, după judecarea plângerii împotriva soluției procurorului, instanța pronunță la rândul ei o hotărâre prin care menține această soluție, nu are loc o împiedicare a accesului la justiție, respectiv o încălcare a dreptului la un proces echitabil, dat fiind că hotărârea aparține în acest caz înseși justiției, iar partea nemulțumită are deschise, tot în justiție, căile de atac prevăzute de lege. Prin aceeași decizie, Curtea a mai reținut că invocarea de către autorul excepției a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv a Cauzei Golder împotriva Marii Britanii (1975), nu are relevanță în aprecierea neconstituționalității prevederilor cuprinse în art. 278^1 din Codul de procedură penală, întrucât în speța respectivă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 și ale art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, constatându-se refuzul de a se permite consultarea unui avocat pentru acționarea în justiție, astfel încât persoana în cauză a fost împiedicată să se adreseze unui tribunal. Or, textul art. 278^1 din Codul de procedură penală recunoaște expres dreptul persoanei ale cărei interese legitime au fost vătămate (inclusiv persoana față de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală) de a se adresa justiției. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziei menționate mai sus își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

I. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală și ale art. 281 din Codul penal, excepție ridicată de Istvan Kiss în Dosarul nr. 10/322/2006 al Tribunalului Covasna - Secția penală. II. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de același autor în același dosar. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 6 mai 2008. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică

Alte acte din Monitorul Oficial din data de 2 iunie 2008

DECIZIE nr. 480 din 6 mai 2008

DECIZIE nr. 480 din 6 mai 2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal