DECIZIE nr. 381/2008

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Acsinte Gaspar - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Marinela Mincă - procuror Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Silviu Florin Trășculescu în Dosarul nr. 1.383/44/2007 al Curții de Apel Galați - Secția penală. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Autorul excepției a depus o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător. Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen de judecată. Curtea, deliberând, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 și al art. 156 din Codul de procedură civilă, respinge cererea formulată, deoarece de la data sesizării instanței de contencios constituțional, respectiv 15 noiembrie 2007, și până în prezent a trecut un interval de timp rezonabil de natură să ofere autorului excepției posibilitatea de a-și angaja un apărător. Cauza se află în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Decizia nr. 628/R din 15 noiembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1.383/44/2007, Curtea de Apel Galați - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Silviu Florin Trășculescu în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unui recurs împotriva unei încheieri în materie penală. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 26 alin. (1) referitoare la obligația autorităților de a respecta viața intimă, familială și privată, ale art. 20 referitoare la Tratatele internaționale privind drepturile omului, precum și ale art. 6 paragraful 1 și art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Autorul excepției susține că începerea urmăririi penale din oficiu în lipsa unei plângeri prealabile din partea persoanei ale cărei interese sunt vătămate ori din partea unității în cadrul căreia lucrează făptuitorul și al cărei bun mers ar fi vătămat pentru infracțiunea de abuz contra intereselor persoanelor încalcă dreptul la un proces echitabil și la respectarea vieții private. Declanșarea procesului penal cu urmări multiple asupra învinuitului, în condițiile în care persoanele titulare ale valorilor sociale ocrotite nu se consideră vătămate, constituie o ingerință excesivă și nejustificată. Curtea de Apel Galați - Secția penală nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece în cursul procesului penal, chiar dacă acesta a fost declanșat din oficiu, părțile beneficiază de toate garanțiile procesuale și procedurale care condiționează dreptul la un proces echitabil și la soluționarea acestuia într-un termen rezonabil. De asemenea, ținând cont de definiția dată infracțiunii în art. 17 alin. 1 din Codul penal, Avocatul Poporului arată că existența pericolului social impune măsuri adecvate de apărare a societății, a intereselor generale și a ordinii de drept. În acest sens autoritățile statului abilitate de lege trebuie să acționeze indiferent dacă persoana fizică sau juridică lezată prin fapta concretă o solicită sau nu. Legea penală și cea procesual penală consacră principiul oficialității, apreciind că valori sociale importante pot fi mai eficient ocrotite prin intervenția directă a statului și prin îndeplinirea din oficiu a actelor necesare desfășurării procesului penal. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Legalitatea și oficialitatea procesului penal, care au următorul conținut: "Actele necesare desfășurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel." Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional prin raportare la aceleași prevederi. Astfel, cu prilejul pronunțării Deciziei nr. 525 din 11 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 997 din 10 noiembrie 2005, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală, reținând în esență că principiile legalității și oficialității procesului penal, înscrise în art. 2 din Codul de procedură penală, sunt în sensul dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) din Constituție, potrivit cărora, "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie", și ale art. 126 alin. (2), în conformitate cu care "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Legiuitorul român a optat, cu anumite excepții, pentru regula generală de urmărire, judecare și sancționare din oficiu a infracțiunilor, ca fapte antisociale. Astfel, s-a prevăzut ca în anumite cazuri, datorită caracterului și conținutului concret al faptelor, statutului special al autorului faptei ori al persoanei vătămate sau relațiilor speciale dintre făptuitor și persoana lezată, punerea în mișcare a acțiunii penale să fie condiționată de existența plângerii prealabile a persoanei vătămate. Generalizarea acestei condiționări ar împiedica însă, în mod evident, protecția eficientă a societății, a intereselor generale față de faptele care prezintă pericol social, prevăzute de legea penală. Legea penală și cea procesual penală consacră principiul oficialității, apreciind că valori sociale importante pot fi mai eficient ocrotite prin intervenția directă a statului și prin îndeplinirea din oficiu a actelor necesare desfășurării procesului penal. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziei mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Silviu Florin Trășculescu în Dosarul nr. 1.383/44/2007 al Curții de Apel Galați - Secția penală. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 25 martie 2008. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru