DECIZIE nr. 391/2008

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Acsinte Gaspar - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Marinela Mincă - procuror Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 185 și 186 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, excepție ridicată de Iacob Oniga în Dosarul nr. 18/81/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției și asistat de apărătorul ales din cadrul Baroului Vâlcea. Procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza se află în stare de judecată. Apărătorul ales al autorului excepției arată că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece dreptul la apărare este suprimat prin imposibilitatea părții interesate de a promova o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești date cu încălcarea legii. Autorul excepției susține concluziile apărătorului său. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece procedura de judecată este atributul legiuitorului. De asemenea, este asigurat accesul la două grade de jurisdicție, dreptul la apărare fiind pe deplin garantat. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 12 decembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 18/81/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 185 și 186 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, excepție ridicată de Iacob Oniga în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unui recurs în materie penală. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 24 referitoare la Dreptul la apărare. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată numai în ce privește abrogarea pct. 17^1 al art. 385^9 din Codul de procedură penală care conduce la imposibilitatea exercitării controlului judiciar în situația greșitei aplicări a legii, în alte situații decât cele strict reglementate în celelalte cazuri de casare prevăzute de art. 385^9 din Codul de procedură penală și, pe cale de consecință, la menținerea unor soluții greșite ce nu mai pot fi remediate în vreun fel, mai ales după abrogarea instituției recursului în anulare. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor din Legea fundamentală referitoare la Dreptul la apărare. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textele legale criticate nu îngrădesc exercițiul dreptului la apărare, nu înlătură posibilitatea părților de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, prin care își pot dovedi atât pretențiile lor, cât și netemeinicia pretențiilor adversarului procesual. În plus, instituirea regulilor privind procedura de judecată și exercitarea căilor de atac reprezintă, potrivit art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, atributul exclusiv al legiuitorului. De asemenea, Avocatul Poporului mai constată că, în realitate, autorul excepției consideră neconstituționale prevederile legale criticate, pentru că nu prevăd și alte motive de casare în afara celor expres și limitativ menționate la art. 385^9 alin. 1 din Codul de procedură penală. Or, în legătură cu excepțiile de neconstituționalitate care vizau omisiuni de reglementare, Curtea Constituțională a statuat în mod constant că nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. I pct. 185 și 186 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, care au următorul conținut: - Art. I pct. 185: "Codul de procedură penală, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: 185. La articolul 385^9, punctul 17^1 al alineatului 1 se abrogă." Textul legal abrogat avea următorul conținut: "când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii;" - Art. I pct. 186: "Codul de procedură penală, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: 186. La articolul 385^9, punctul 18 va avea următorul cuprins: "18. când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare." Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate nu contravin dreptului la apărare, partea interesată având deplina libertate de a se apăra când și în modalitatea pe care înțelege să o îmbrățișeze. De altfel, Curtea constată că dispozițiile legale criticate sunt în concordanță cu prevederile art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Constituție, potrivit cărora "competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute prin lege", iar "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Pe cale de consecință, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură și modalitățile de exercitare a drepturilor procesuale, dreptul la apărare presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a-și angaja un apărător ales sau de a beneficia de unul din oficiu și de a utiliza aceste proceduri în formele și în modalitățile instituite de lege. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 185 și 186 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, excepție ridicată de Iacob Oniga în Dosarul nr. 18/81/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 25 martie 2008. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru