DECIZIE nr. 1441/2009

Tudorel Toader - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Carmen-Cătălina Gliga - procuror Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepție ridicată de Sorina Paul în Dosarul nr. 778/30/2009 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ, cauză ce constituie obiectul Dosarului nr. 3.509D/2009 al Curții Constituționale. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Societatea Comercială "Administrarea Domeniului Public" - S.A. Timișoara a transmis Curții note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 4.129D/2009, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Ilin Zdravko în Dosarul nr. 8.576/30/2008 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 5.212D/2009, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ridicată de Societatea Comercială "Vodafone România" - S.A. din București în Dosarul nr. 10.947/271/CA/2006 al Curții de Apel Oradea - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect a acestor cauze, pune în discuție problema conexării lor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, în temeiul art. 14 și al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 5.212D/2009 și nr. 4.129D/2009 la Dosarul nr. 3.509D/2009, care a fost primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând, în esență, că aspectele invocate de autorii acesteia, referitoare atât la sustragerea actelor administrative cu caracter normativ de la controlul instanțelor judecătorești, cât și la posibilitatea legală ca un act administrativ unilateral cu caracter individual, emis chiar anterior adoptării Legii nr. 554/2004, să poată fi atacat oricând pe calea excepției de nelegalitate, excedează controlului Curții Constituționale, deoarece constituie probleme de interpretare și aplicare unitară a legii, de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, a cărei jurisprudență, de altfel, oferă soluții la aceste probleme. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele: Prin Încheierea din 13 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 778/30/2009, Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Sorina Paul într-o cauză având ca obiect soluționarea unei excepții de nelegalitate privind un act administrativ. Prin Încheierea din 12 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 8.576/30/2008, Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepția a fost ridicată de Ilin Zdravko într-o cauză privind soluționarea unui recurs având ca obiect excepția de nelegalitate a unui act administrativ. Prin Încheierea din 21 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 10.947/271/CA/2006, Curtea de Apel Oradea - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Vodafone România" - S.A. din București într-o cauză privind soluționarea unui recurs având ca obiect excepția de nelegalitate a unui act administrativ. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii excepției ridicate în dosarele nr. 3.509D/2009 și nr. 4.129D/2009 formulează critici de neconstituționalitate identice, prin care pretind încălcarea principiului egalității în drepturi, deoarece prevederile art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sustrag de la controlul exercitat de instanțele de contencios administrativ actele administrative cu caracter normativ, fără a indica o altă cale de acces la justiție. În plus, în Dosarul nr. 5.212D/2009, autorul excepției invocă și încălcarea principiului neretroactivității legii civile, al securității raporturilor juridice și al dreptului la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil. În acest sens, arată că prevederile art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 creează posibilitatea repunerii pe rolul instanțelor judecătorești, în mod repetat și fără limită de timp, a unui act administrativ unilateral cu caracter individual împotriva căruia nu a fost exercitată în termen acțiunea în anulare și care și-a produs deja efectele juridice față de destinatarul actului sau chiar terțe persoane. Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ, exprimându-și opinia în Dosarul nr. 3.509D/2009, apreciază că dispozițiile legale criticate "încalcă dispozițiile art. 24 din Constituție, ce garantează dreptul la apărare, și ale art. 44 din aceasta, având în vedere imposibilitatea de a cenzura un act administrativ normativ". Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal, exprimându-și opinia în Dosarul nr. 4.129D/2009, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Curtea de Apel Oradea - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, exprimându-și opinia în Dosarul nr. 5.212D/2009, arată că dispozițiile art. 4 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu contravin prevederilor art. 11 alin. (1), art. 15 alin. (2) și ale art. 20 din Constituție, invocate de autorul excepției. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. Guvernul, exprimându-și punctul de vedere în Dosarul nr. 3.509D/2009, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, așa cum s-a pronunțat Curtea Constituțională prin numeroase decizii, de exemplu deciziile nr. 219/2006, nr. 377/2006 sau nr. 34/2009. Avocatul Poporului, exprimându-și punctul de vedere în dosarele nr. 3.509D/2009 și nr. 4.129D/2009, consideră că dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată și completată, sunt constituționale, astfel cum a statuat Curtea Constituțională prin deciziile nr. 698/2008, nr. 426/2008 și nr. 34/2009. Menționează că prevederile art. 44 din Constituție nu au incidență în cauză. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 4 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificate prin art. I pct. 5 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textele de lege criticate au următoarea redactare: - Art. 4: "(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza. Încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze.

(2) Instanța de contencios administrativ se pronunță, după procedura de urgență, în ședință publică, cu citarea părților și a emitentului. În cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ."

Autorii excepției invocă încălcarea principiului egalității în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituție, a principiului neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, reglementat de art. 15 alin. (2) din aceasta. De asemenea, prin raportare la art. 11 alin. (1) și art. 20 alin. (2) din Legea fundamentală, referitoare la principiul priorității aplicării reglementărilor internaționale mai favorabile în materia drepturilor omului, sunt invocate și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în ceea ce privește componenta dreptului la un proces echitabil, referitoare la securitatea raporturilor juridice și judecarea oricărei pricini într-un termen rezonabil, "principiile statuate prin Codul bunei administrații, aprobat prin Recomandarea CM/Rec 7 a Consiliului de Miniștri al Uniunii Europene din 20 iunie 2007", în special art. 6 din acest cod, precum și jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Comunității Europene și a Curții Europene a Drepturilor Omului. Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că dispozițiile art. 4 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la critici de neconstituționalitate asemănătoare celor formulate și de autorii prezentei excepții. Astfel, cu privire la susținerile de neconstituționalitate referitoare la imposibilitatea ca un act administrativ cu caracter normativ să fie supus controlului judecătoresc, Curtea a reținut, prin Decizia nr. 342 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 aprilie 2009, următoarele: "

faptul că excepția de nelegalitate vizează, potrivit art. 4 alin. (1) din legea criticată, doar actele administrative unilaterale cu caracter individual, nu are semnificația excluderii actelor administrative unilaterale cu caracter normativ de la controlul de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ, acest control realizându-se pe calea acțiunii directe, separate, și nu a incidentului procedural, adică, în speță, a excepției de nelegalitate. Dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 reglementează obiectul acțiunii judiciare în materia contenciosului administrativ, acesta fiind raportat la "actul administrativ unilateral" al unei autorități publice, fără nicio distincție cu privire la caracterul individual ori normativ al acestuia." În legătură cu criticile de neconstituționalitate formulate în Dosarul nr. 5.212D/2009, referitoare la încălcarea principiului neretroactivității legii civile și al securității raporturilor juridice, prin posibilitatea atacării oricând, pe calea excepției de nelegalitate, a unui act administrativ unilateral emis chiar anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, Curtea s-a pronunțat în repetate rânduri, de exemplu prin Decizia nr. 425 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 8 mai 2008. Cu acel prilej, Curtea Constituțională a reținut, în esență, că posibilitatea invocării excepției de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter individual oricând, fără limită în timp, nu este neconstituțională, întrucât "obținerea sau apărarea unui drept ori protejarea unui interes, chiar legitim, nu se poate fonda pe un act a cărui legalitate este îndoielnică și care nu ar putea fi dovedită altfel decât prin ridicarea excepției de nelegalitate", iar "contestarea pe cale incidentală a legalității, indiferent de data la care a fost emis actul administrativ, se justifică prin necesitatea exercitării unui control de legalitate fără de care soluția pronunțată de instanță riscă să fie fondată pe un act ilegal". Cu privire la dreptul la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, de asemenea invocat de autorul excepției, Curtea a arătat, prin Decizia nr. 491 din 6 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 13 iunie 2008, că, "tocmai pentru a asigura respectarea cerinței soluționării într-un termen rezonabil a procesului în cadrul căruia a fost ridicată, instanța de contencios administrativ trebuie să se pronunțe cu celeritate asupra legalității actului administrativ contestat". Curtea Constituțională constată că cele reținute prin deciziile evocate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, de vreme ce nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea acestei jurisprudențe. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepție invocată de Sorina Paul în Dosarul nr. 778/30/2009 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ și de Ilin Zdravko în Dosarul nr. 8.576/30/2008 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal, precum și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1) și (2) din aceeași lege, excepție invocată de Societatea Comercială "Vodafone România" - S.A. din București în Dosarul nr. 10.947/271/CA/2006 al Curții de Apel Oradea - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 5 noiembrie 2009. PREȘEDINTE, prof. univ. dr. TUDOREL TOADER

Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi