DECIZIE nr. 1420/2009

Tudorel Toader - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Carmen-Cătălina Gliga - procuror Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 100 alin. (3) lit. e) și art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Marin Alexandru Tudor în Dosarul nr. 17.917/197/2008 al Judecătoriei Brașov. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, arătând că textele de lege criticate sunt conforme prevederilor constituționale invocate de autorul acesteia. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 26 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 17.917/197/2008, Judecătoria Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 100 alin. (3) lit. e) și art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Marin Alexandru Tudor într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că nu a beneficiat de prezumția de nevinovăție, consacrată de art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală, întrucât sancțiunea a fost aplicată de către un polițist, care nu prezintă garanții de independență și imparțialitate. Susține că instituirea unui regim sancționator contravențional, cu consecința aplicării, în mod cumulativ, de sancțiuni constând în puncte de amendă, suspendarea permisului de conducere, puncte de penalizare și măsuri administrative, determină o restrângere excesivă a unor drepturi, în contradicție cu prevederile din Constituție cuprinse la art. 15 - "Universalitatea" și la art. 53 alin. (1) referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi și al unor libertăți. Totodată, își motivează critica și prin raportare la dispozițiile constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și la cele ale art. 25 alin. (1), care garantează dreptul la liberă circulație, în țară sau în străinătate. Judecătoria Brașov apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Guvernul opinează în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege ce formează obiectul excepției sunt constituționale, fiind în deplină concordanță cu prevederile din Legea fundamentală invocate de autorul excepției. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, concluziile procurorului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 100 alin. (3) lit. e) și art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, astfel cum au fost modificate și completate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007. Textele de lege criticate au următorul cuprins: - Art. 100 alin. (3) lit. e): "(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:

e) nerespectarea regulilor privind depășirea.";

- Art. 111 alin. (1) lit. c): "(1) Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reține în următoarele cazuri:

c) la săvârșirea uneia dintre contravențiile prevăzute la art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) și în situația prevăzută la art. 115 alin. (1)."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textele de lege criticate se rezumă la a institui sancțiuni corespunzătoare săvârșirii unor contravenții la regimul circulației pe drumurile publice, fără să facă vreo referire la aspecte legate de modalitatea de constatare și aplicare a acestora. Prin urmare, susținerile potrivit cărora autorul excepției nu a beneficiat de prezumția de nevinovăție, consacrată de art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală, întrucât sancțiunea a fost aplicată de către un polițist, care nu prezintă garanții de independență și imparțialitate, sunt irelevante în cauză. Astfel de critici ar putea fi, eventual, formulate împotriva prevederilor art. 109 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, potrivit cărora constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier. Dar nu acest articol constituie obiect al excepției de neconstituționalitate, astfel că instanța de contencios constituțional nu poate analiza această critică, fiind ținută de cele reținute în încheierea de sesizare de către instanța în fața căreia a fost ridicată excepția. Din aceleași motive, Curtea consideră irelevantă și motivarea excepției prin raportare la dispozițiile art. 21 din Constituție, care garantează accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil. În ceea ce privește nemulțumirea autorului excepției față de prevederea cumulativă a mai multor sancțiuni pentru aceeași faptă, Curtea reiterează cele reținute în jurisprudența sa, reprezentată, de exemplu, de Decizia nr. 1.047 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 29 noiembrie 2007. Astfel, în cazul săvârșirii unor contravenții la regulile de circulație rutieră, reglementarea prin lege, pe lângă sancțiunea principală, amenda, și a uneia sau mai multor sancțiuni complementare nu este de natură a încălca dispozițiile constituționale, aceste sancțiuni având drept scop înlăturarea stării de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege. Totodată, Curtea a statuat că prevederile constituționale ale art. 25, care consacră dreptul la liberă circulație, nu au legătură cu dispozițiile de lege cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002. Dreptul la liberă circulație, astfel cum a fost consacrat la nivel constituțional, vizează libertatea de mișcare a cetățeanului, atât pe teritoriul României, cât și în afara teritoriului țării, fără să includă însă și dreptul de a conduce autovehicule, respectiv de a deține un permis de conducere auto. Prevederile constituționale menționate nu fac referire și la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulație. În scopul valorificării acestui drept, cetățenii pot folosi orice mijloace de transport (rutiere, feroviare, aeriene, fluviale, navale, mijloace de transport în comun sau personale), cu condiția respectării regulilor impuse prin actele normative care reglementează utilizarea acestora. Stabilirea unor astfel de reguli în ceea ce privește circulația pe drumurile publice, inclusiv în ceea ce privește reținerea permisului de conducere, respectiv suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, are ca scop, potrivit art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, "asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective [

]" și nu este de natură să încalce, pentru motivele arătate, dreptul fundamental reglementat de art. 25 din Constituție. În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională, de exemplu, prin Decizia nr. 210 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 20 aprilie 2007. Curtea constată că nu poate reține nici critica cu privire la încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, întrucât reținerea permisului de conducere sau a dovezii înlocuitoare a acestuia în cazul săvârșirii uneia dintre contravențiile la care face trimitere art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 vizează atingerea scopurilor enunțate de dispozițiile art. 1 alin. (2) din același act normativ, citate mai sus. Așadar, reglementarea unor sancțiuni contravenționale pentru încălcarea acestor reguli este deplin justificată, din perspectiva interesului general ocrotit. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 100 alin. (3) lit. e) și art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Marin Alexandru Tudor în Dosarul nr. 17.917/197/2008 al Judecătoriei Brașov. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 5 noiembrie 2009. PREȘEDINTE, prof. univ. dr. TUDOREL TOADER

Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu