DECIZIE nr. 1353/2009

Nicolae Cochinescu - președinte Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Antonia Constantin - procuror Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Luca Circo Voicu Dorel în Dosarul nr. 7.905/97/2008 al Tribunalului Hunedoara - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, deoarece autorul acesteia solicită aplicarea legii. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 22 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 7.905/97/2008, Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 137 din Legea nr. 64/1995, preluate în art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Luca Circo Voicu Dorel într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorului Societății Comerciale "Fabric Zarand" - S.A. din Brad. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că aplicarea în cauză a prevederilor criticate contravine dispozițiilor art. 21 alin. (1)-(4) și art. 78 din Constituție, deoarece faptele pentru care s-a solicitat stabilirea răspunderii administratorului sunt anterioare declanșării procedurii de faliment. Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal și-a exprimat opinia în sensul că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 sunt constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea instanței de judecată, îl constituie dispozițiile art. 137 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, dispoziții abrogate prin art. 156 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006. Curtea constată însă că soluția legislativă criticată a fost preluată în cuprinsul dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, modificate și completate prin Legea nr. 277/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 14 iulie 2009, având următorul cuprins: "Art. 138. - (1) La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;

b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;

c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;

d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;

e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;

f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți;

g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.

(2) Aplicarea dispozițiilor alin. (1) nu înlătură aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infracțiuni.

(3) Comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie.

(4) În caz de pluralitate, răspunderea persoanelor prevăzute la alin. (1) este solidară, cu condiția ca apariția stării de insolvență să fie contemporană sau anterioară perioadei de timp în care și-au exercitat mandatul ori în care au deținut poziția care ar fi putut cauza insolvență. Persoanele în cauză se pot apăra de solidaritate dacă, în organele colegiale de conducere ale persoanei juridice, s-au opus la actele ori faptele care au cauzat insolvență sau au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolvență și au făcut să se consemneze, ulterior luării deciziei, opoziția lor la aceste decizii."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia susține că "aplicarea dispozițiilor art. 137 din Legea nr. 64/1995 " încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiție și în art. 78 privind intrarea în vigoare a legii. Curtea constată că aceste susțineri nu constituie o veritabilă excepție de neconstituționalitate, ci autorul excepției este nemulțumit, în realitate, de modul de aplicare a legii, or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea se poate pronunța numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată. Aplicarea în timp a legilor este de competența instanțelor de judecată, nefiind o problemă de constituționalitate a legilor. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, astfel cum a fost formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Luca Circo Voicu Dorel în Dosarul nr. 7.905/97/2008 al Tribunalului Hunedoara - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 22 octombrie 2009. PREȘEDINTE,

NICOLAE COCHINESCU

Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean