DECIZIE nr. 1138/2009

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Tudorel Toader - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Oana Cristina Puică - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 216 din Codul penal și ale art. 278^1 alin. 2 și 8 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Sorin Scându în Dosarul nr. 27.006/212/2008 al Judecătoriei Constanța - Secția penală. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 3 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 27.006/212/2008, Judecătoria Constanța - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 216 din Codul penal și ale art. 278^1 alin. 2 și 8 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Sorin Scându cu ocazia soluționării plângerii împotriva unei ordonanțe de scoatere de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 216 din Codul penal. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că art. 216 din Codul penal încalcă egalitatea în drepturi, întrucât, spre deosebire de numeroase texte incriminatorii din același cod, și anume art. 180, 181, 184, 192, 193, 195, 196, 210, 220, 305 și 307, nu prevede posibilitatea înlăturării răspunderii penale ca efect al împăcării părților, deși faptele penale prevăzute de dispozițiile legale amintite prezintă același grad redus de pericol social sau chiar un grad de pericol social mai ridicat, cum este cazul art. 181 din Codul penal. Astfel, se creează o situație de discriminare a făptuitorilor vizați de art. 216 din Codul penal față de cei vizați de art. 180, 181, 184, 192, 193, 195, 196, 210, 220, 305 și 307 din același cod, fără să existe o justificare rațională și obiectivă. De asemenea, consideră că prevederile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, potrivit cărora, în cazul în care procurorul ierarhic superior nu soluționează plângerea în termen de 20 de zile, persoana vătămată este ținută, sub sancțiunea decăderii, să se adreseze instanței în termen de 20 de zile de la expirarea termenului inițial de soluționare a plângerii de către procurorul ierarhic superior, aduc atingere dreptului la un proces echitabil, accesului liber la justiție și dreptului la un recurs efectiv, întrucât aceste drepturi nu înseamnă numai posibilitatea de a te adresa instanței de judecată, ci și de a beneficia de mijloace adecvate ocrotirii dreptului încălcat. Totodată, arată că art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil, accesul liber la justiție și dreptul la un recurs efectiv, întrucât nu prevede posibilitatea ca, în cazul în care prin actul de netrimitere în judecată a fost aplicată o amendă administrativă sau s-a dispus luarea unei măsuri de siguranță, judecătorul, admițând plângerea, să se pronunțe numai asupra acestor aspecte. Judecătoria Constanța - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală nu aduce atingere dispozițiilor din Legea fundamentală invocate de autorul excepției. Menționează că legiuitorul a stabilit termenele de formulare a plângerii împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată date de procuror, urmărind atât rezolvarea acestor plângeri într-un termen rezonabil, cât și împiedicarea exercitării abuzive a dreptului la petiție, după trecerea unui interval mare de timp de la adoptarea soluției de către procuror. Face trimitere, în acest sens, la deciziile Curții Constituționale nr. 598/2005, nr. 232/2007 și nr. 904/2007. Cu privire la dispozițiile art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală, instanța consideră că și acestea sunt conforme cu prevederile constituționale invocate, din interpretarea textului de lege criticat nerezultând interdicția ca instanța, odată ce a admis plângerea și a reținut cauza spre judecare, să diminueze cuantumul amenzii administrative aplicate, dacă apreciază că acesta este excesiv. În fine, referitor la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 216 din Codul penal, arată că aceasta urmărește completarea textului de lege criticat, în sensul introducerii unei cauze care să înlăture răspunderea penală, aspect care excedează competenței Curții Constituționale, ținând de domeniul exclusiv al legiuitorului. Instanța apreciază însă că, de lege ferenda, se impune ca, și în cazul altor infracțiuni decât cele pentru care, în prezent, este consacrată legal posibilitatea înlăturării răspunderii penale ca urmare a împăcării părților, să intervină consacrarea legislativă a acestei cauze de înlăturare a răspunderii penale. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 216 din Codul penal și ale art. 278^1 alin. 2 și 8 din Codul de procedură penală sunt constituționale, întrucât nu încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate de autorul excepției. În acest sens, face trimitere la deciziile Curții Constituționale nr. 598/2005 și nr. 228/2006. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 216 din Codul penal și ale art. 278^1 alin. 2 și 8 din Codul de procedură penală, acestea din urmă fiind modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Textele de lege criticate au următorul cuprins: - Art. 216 din Codul penal: "Fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun găsit autorităților sau celui care l-a pierdut, sau de a dispune de acel bun ca de al său, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă. Cu aceeași pedeapsă se sancționează și însușirea pe nedrept a unui bun mobil ce aparține altuia, ajuns din eroare în posesia făptuitorului."; - Art. 278^1 alin. 2 și 8 din Codul de procedură penală: "În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile. [

] Judecătorul pronunță una dintre următoarele soluții:

a) respinge plângerea, prin sentință, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menținând rezoluția sau ordonanța atacată;

b) admite plângerea, prin sentință, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin care anume mijloace de probă;

c) admite plângerea, prin încheiere, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și, când probele existente la dosar sunt suficiente, reține cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispozițiile privind judecata în primă instanță și căile de atac aplicându-se în mod corespunzător."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi și ale art. 21 privind accesul liber la justiție, precum și a prevederilor art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil și ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele: I. În ceea ce privește dispozițiile art. 216 din Codul penal și ale art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală, autorul excepției solicită, în realitate, completarea textelor de lege criticate, în sensul că art. 216 din Codul penal să prevadă înlăturarea răspunderii penale ca urmare a împăcării părților, iar art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală să reglementeze posibilitatea ca, în cazul în care prin actul de netrimitere în judecată a fost aplicată o amendă administrativă sau s-a dispus luarea unei măsuri de siguranță, judecătorul, admițând plângerea, să se pronunțe numai asupra acestor aspecte. Asemenea solicitări nu intră, însă, în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 216 din Codul penal și ale art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală va fi respinsă ca inadmisibilă. II. Referitor la prevederile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, acestea au fost supuse, în numeroase rânduri, controlului instanței de contencios constituțional, prin raportare la aceleași dispoziții din Legea fundamentală și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate și în prezenta cauză, și față de critici similare. În acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 497 din 7 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 12 mai 2009, prin care Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

I. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 216 din Codul penal și ale art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Sorin Scându în Dosarul nr. 27.006/212/2008 al Judecătoriei Constanța - Secția penală. II. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de același autor în același dosar. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 15 septembrie 2009. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică