DECIZIE nr. 945/2009

DECIZIE nr. 945 din 25 iunie 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 504 din Codul de procedură penală

Intrare în vigoare 12 august 2009

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Antonia Constantin - procuror Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 504 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Eugen Fieraru și Biroul Individual Executor Judecătoresc Eugen Fieraru în Dosarul nr. 2.886/109/2007 al Tribunalului Argeș - Secția civilă. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza se află în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 13 ianuarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 2.886/109/2007, Tribunalul Argeș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 504 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Eugen Fieraru și Biroul Individual Executor Judecătoresc Eugen Fieraru în dosarul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei acțiuni civile în pretenții. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 11 alin. (1), art. 15, art. 16 alin. (1), art. 20, art. 23 alin. (1), art. 26, art. 41 alin. (1), art. 52 alin. (1), art. 53, precum și dispozițiile art. 2, 3, 7, 11 și art. 23 alin. (1) cuprinse în Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 5 paragraful 1, art. 6 paragraful 2, art. 8 paragrafele 1 și 2, art. 14, 18, art. 25 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 2 paragraful 3 din Protocolul nr. 4/1963 și art. 3 din Protocolul nr. 7/1994 adițional la Convenție, deoarece nicio prevedere constituțională nu restrânge dreptul la repararea pagubei cauzate unei persoane doar la persoana care a fost privată de libertate în sensul executării unei pedepse privative de libertate. În opina autorului, privarea de libertate trebuie privită și ca o restrângere a dreptului persoanei de a-și exercită profesia, fiindu-i îngrădit dreptul fundamental prevăzut de Legea fundamentală a României. Iată de ce nu se poate admite ca persoana care beneficiază de prezumția de nevinovăție să fie supusă unui tratament grav de interzicere a exercitării profesiei atâta vreme cât nu i s-a stabilit vinovăția, iar în situația în care a fost achitată, să nu se poată îndrepta împotriva statului pentru eroarea cauzată, întrucât situația nu se circumscrie textului legal. Tribunalul Argeș - Secția civilă opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 504 din Codul de procedură penală cu denumirea marginală "Cazuri care dau dreptul la repararea pagubei", care au următorul conținut: "Persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare. Are dreptul la repararea pagubei și persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal. Privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal trebuie stabilită, după caz, prin ordonanță a procurorului de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanță a procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j) ori prin hotărâre a instanței de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin hotărâre definitivă de achitare sau prin hotărâre definitivă de încetare a procesului penal pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j). Are drept la repararea pagubei suferite și persoana care a fost privată de libertate după ce a intervenit prescripția, amnistia sau dezincriminarea faptei." Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului de contencios constituțional din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării Deciziei nr. 326 din 3 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 10 mai 2007, și Deciziei nr. 532 din 13 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 31 octombrie 2005, a respins ca neîntemeiate excepțiile invocate pentru considerentele acolo arătate. Curtea constată însă că autorii excepției nu critică textul art. 504 din Codul de procedură penală pentru ceea ce conține, ci pentru ceea ce nu prevede, respectiv absența inserării în conținutul normei și a altor situații care pot constitui temei legitim de reparare a pagubei, cum ar fi de pildă cazul suspendării dreptului de a exercita profesia de executor judecătoresc. Această critică excedează competenței Curții, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului" și, prin urmare, nu are competența de a completa prevederea legală supusă controlului și nici de a face propuneri de lege ferenda. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat în mod constant în jurisprudența sa faptul că nu își poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică, spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 504 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Eugen Fieraru și Biroul Individual Executor Judecătoresc Eugen Fieraru în Dosarul nr. 2.886/109/2007 al Tribunalului Argeș - Secția civilă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 25 iunie 2009. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru ___________

Alte acte din Monitorul Oficial din data de 12 august 2009