DECIZIE nr. 998/2009

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Marinela Mincă - procuror Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală și art. 27 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, raportat la dispozițiile art. 12 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, excepție ridicată de Mihai Gabriel Fodor în Dosarul nr. 7.185/285/2008 al Judecătoriei Rădăuți. La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza se află în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 17 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 7.185/285/2008, Judecătoria Rădăuți a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 30 alin. 3 raportat la art. 30 alin. 2 din Codul de procedură penală și art. 27 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, raportat la dispozițiile art. 12 alin. (1) și (5) din Legea nr. 508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, excepție ridicată de Mihai Gabriel Fodor în dosarul de mai sus. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 30 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16, 24, art. 124 alin. (2) și art. 21 alin. (3), deoarece se încalcă principiul egalității de arme, Ministerul Public aflându-se mai presus de lege, putând stabili instanța căreia îi revine competența de a judeca o cauză după criterii abstracte necenzurabile. De asemenea, potrivit art. 27 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală coroborat cu art. 12 alin. (1) și (5) din Legea nr. 508/2004, tribunalul este competent a judeca infracțiunile din Codul vamal, deci inclusiv infracțiunea de contrabandă. Or, faptul că un organ de urmărire penală, respectiv biroul teritorial din cadrul parchetului de pe lângă tribunal, este competent a instrumenta o cauză care, în faza a doua a procesului penal, este, potrivit Codului de procedură penală, dată spre competentă soluționare judecătoriei, cu excepția infracțiunii de contrabandă care a avut ca obiect arme, muniții sau materii explozive ori radioactive, deci în competența unor magistrați inferiori în grad profesional, "creează cel puțin o aparență de imparțialitate a soluției ce urmează a fi pronunțată în respectiva cauză de către instanță, având de-a face cu o inegalitate a armelor în cursul procesului între acuzare și apărare". În acest mod se contravine principiilor constituționale prevăzute de art. 16 alin. (2), art. 21 alin. (3) și art. 124 alin. (2). În plus, distincția referitoare la obiectul infracțiunii de contrabandă, așa cum este statuată în art. 27 din Codul de procedură penală, este de natură a afecta principiul egalității în drepturi, întrucât un autor al infracțiunii de contrabandă ce a avut alt obiect (de exemplu, țigări) este judecat de judecătorie, iar un autor al infracțiunii de contrabandă ce a avut ca obiect arme, muniții ori materii explozive, care nu este însă o agravantă a infracțiunii cadru, este judecat de tribunal. Judecătoria Rădăuți opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. 2 și 3 și art. 27 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală este neîntemeiată, iar excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (1) și (5) din Legea nr. 508/2004 este inadmisibilă, deoarece alineatul (5) a fost abrogat iar în alineatul (1) se regăsesc și alte infracțiuni date în competența Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 30 alin. 3 raportat la art. 30 alin. 2 din Codul de procedură penală cu denumirea marginală Competența pentru infracțiunile săvârșite în țară, art. 27 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală cu denumirea marginală Competența tribunalului, raportat la art. 12 alin. (1) și (5) din Legea nr. 508/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.089 din 23 noiembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul conținut:

Art. 30 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală: "Judecarea cauzei revine aceleia dintre instanțele competente potrivit alin. (1), în a cărei rază teritorială s-a efectuat urmărirea penală. Când urmărirea penală se efectuează de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau de către parchetele de pe lângă curțile de apel ori de pe lângă tribunale sau de către un organ de cercetare central ori județean, procurorul, prin rechizitoriu, stabilește căreia dintre instanțele prevăzute în alin. (1) îi revine competența de a judeca, ținând seama ca, în raport cu împrejurările cauzei, să fie asigurată buna desfășurare a procesului penal.

Art. 27 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală (specificația referitoare la infracțiunea de contrabandă): "Tribunalul: 1. judecă în primă instanță:

a) infracțiunile prevăzute de Codul penal în art. 174-177, art. 179, art. 189 alin. (3)-(5), art. 197 alin. (3), art. 211 alin. (3), art. 212 alin. (3), art. 215 alin. (5), art. 254, art. 255, art. 257, art. 266-270, art. 279^1, art. 312 și art. 317, precum și infracțiunea de contrabandă, dacă a avut ca obiect arme, muniții sau materii explozive ori radioactive;"

Referitor la art. 12 alin. (1) și (5) din Legea nr. 508/2004, este de observat că reglementarea inițială ce dispunea cu privire la competența birourilor teritoriale din cadrul Direcției de Investigarea a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism de a instrumenta infracțiunile din Codul vamal al Românei, inclusiv a infracțiunii de contrabandă, a fost modificată prin art. I pct. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 131/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.046 din 29 decembrie 2006, sens în care noua reglementare, fără a mai face distincție între structura centrală, serviciu ori birou teritorial, a lăsat în competența Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism infracțiunea de contrabandă, indiferent de valoarea prejudiciului. Noua reglementare asupra căreia urmează a se pronunța Curtea Constituțională, preluând soluția legislativă anterioară, se regăsește în art. 12 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 508/2004 și are următorul conținut: Art. 12 alin. (1) lit. l): "(1) Sunt de competența Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism următoarele infracțiuni din Codul penal, republicat, cu modificările și completările ulterioare, și din legi speciale, indiferent de calitatea persoanei, cu excepția celor date în competența Direcției Naționale Anticorupție, după cum urmează: [

]

l) infracțiunile de contrabandă prevăzute în Codul vamal al României, indiferent de valoarea prejudiciului;"

1. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute prin lege. Modul de determinare a competenței prevăzut de art. 30 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală nu încalcă niciunul din dispozițiile constituționale invocate, așa cum fără temei se susține în motivarea excepției, dat fiind că instanța de judecată, căreia i se va stabili competența pe baza textului criticat, realizează justiția în sensul prevăzut de art. 126 alin. (1) și în acord cu art. 124 alin. (2) din Constituție, iar desfășurarea procesului este supusă normelor, principiilor și garanțiilor prevăzute de Legea fundamentală și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la apărare și la un proces echitabil. Faptul că Ministerul Public dispune prin rechizitoriu cu privire la stabilirea uneia din instanțele prevăzute la alin. 1 al art. 30 din Codul de procedură penală nu echivalează cu încălcarea principiului egalității armelor, partea interesată având la îndemână mijloacele procedurale legale de a contesta o competență ce frizează criterii abstracte necenzurabile. 2. În ce privește critica dispozițiilor art. 27 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, Curtea constată că prin Decizia nr. 240 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 14 iunie 2005, a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 din Codul de procedură penală, reținând în esență că reglementarea de către legiuitor, în temeiul prerogativelor sale constituționale, a competenței tribunalului nu aduce nicio atingere dispozițiilor constituționale ale art. 124 privind înfăptuirea justiției. Aceasta întrucât, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituție, "Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege", tribunalul fiind una dintre aceste instanțe judecătorești, respectiv o "instanță națională", în sensul art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De asemenea, nu este afectat nici dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, întrucât nu se înlătură posibilitatea inculpaților de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil, condiții care sunt asigurate și în situația judecării cauzelor, respectiv a recursurilor, de către tribunale, potrivit competenței lor, stabilită prin lege. Curtea a mai statuat că dispozițiile legale criticate nu conțin privilegii sau discriminări în raport cu criteriile egalității în drepturi înscrise în art. 4 din Constituție, astfel încât nu poate fi reținută nici critica formulată în raport de art. 16 din Legea fundamentală. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziei mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. Curtea mai constată că autorul excepției a criticat prevederile art. 27 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală prin raportare la art. 12 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 508/2004. Or, examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispozițiile constituționale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel, s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele. Rezultă deci că nu ne aflăm în prezența unei chestiuni privind constituționalitatea unor texte de lege. Așa fiind, Curtea nu poate primi critica avansată de autorul excepției în ce privește raportarea art. 27 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală la art. 12 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 508/2004. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală și art. 27 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, raportat la dispozițiile art. 12 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, excepție ridicată de Mihai Gabriel Fodor în Dosarul nr. 7.185/285/2008 al Judecătoriei Rădăuți. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 7 iulie 2009. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru