DECIZIE nr. 1013/2009

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Marinela Mincă - procuror Doina Suliman - magistrat-asistent-șef Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 lit. a) și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, art. 71 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, precum și art. 64 alin. 1 lit. c) din Codul penal, excepție ridicată de Ilie Doleanu în Dosarul nr. 70/35/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16 iunie 2009 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, când Curtea a amânat pronunțarea la data de 23 iunie 2009 și, apoi, la 30 iunie 2009, și 7 iulie 2009. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 16 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 70/35/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 lit. a) și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, art. 71 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, precum și art. 64 alin. 1 lit. c) din Codul penal. Excepția a fost ridicată de Ilie Doleanu cu ocazia soluționării recursurilor declarate împotriva Deciziei penale nr. 75/A din 5 septembrie 2008 a Curții de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 40 și 45, și ale art. 6 și art. 11 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 5^2 din Codul de procedură penală, fără a arăta însă în ce constă contrarietatea. Instanța de judecată apreciază că excepția este neîntemeiată, deoarece dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a comunică punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise ale autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 2 lit. a) și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 29 ianuarie 2003, art. 71 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 30 iunie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 243/2002, cu modificările și completările ulterioare, și art. 64 alin. 1 lit. c) din Codul penal, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 16 aprilie 1997, cu modificările și completările ulterioare. Aceste texte de lege au următoarea redactare: - Art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003: "În prezenta lege termenii și expresiile de mai jos au următorul înțeles:

a) grup infracțional organizat - grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului;";

- Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003: "Inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi."; - Art. 71 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001: "Racolarea, îndrumarea sau călăuzirea uneia sau mai multor persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat, precum și organizarea acestor activități constituie infracțiunea de trafic de migranți și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani."; - Art. 64 alin. 1 lit. c) din Codul penal: "Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi constă în interzicerea unuia sau unora din următoarele drepturi: [

]

c) dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii;".

În opinia autorului excepției, aceste dispoziții de lege sunt în neconcordanță cu prevederile constituționale ale art. 40 privind dreptul de asociere și art. 45 referitoare la libertatea economică, art. 6 paragrafele 1 și 2 și art. 11 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, respectiv libertatea de întrunire și de asociere, precum și art. 5^2 din Codul de procedură penală, referitoare la prezumția de nevinovăție. Autorul excepției nu arată însă în ce constă contrarietatea acestor norme. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate, reglementând definiția grupului infracțional organizat, pedeapsa pentru inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea unui astfel de grup, infracțiunea de trafic de migranți și interzicerea unor drepturi ca pedeapsă complementară, nu sunt de natură să îngrădească accesul la justiție sau dreptul la un proces echitabil. Scopul grupului infracțional este acela de a comite fapte antisociale incriminate ca atare în Codul penal ori în legi speciale. Instituirea pedepselor și a condițiilor de aplicare și executare a acestora constituie atributul exclusiv al legiuitorului, care, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, are deplina libertate de reglementare. Referitor la pretinsa încălcare a art. 40 din Constituție, Curtea constată că acest text constituțional stabilește limitele în care cetățenii se pot asocia, fiind, desigur, exclusă asocierea acestora în vederea săvârșirii de fapte penale. Nu poate fi reținută nici critica privind încălcarea art. 45 din Constituție. Aceste prevederi constituționale nu au incidență în prezenta cauză. Curtea constată însă că autorul excepției menționează doar în mod formal textele constituționale pretins încălcate, fără a arăta în ce constă contradicția relevată. Simpla enumerare, în susținerea excepției, a unor prevederi constituționale pretins încălcate nu este de natură să satisfacă exigențele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate". În aceste condiții, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 lit. a) și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, art. 71 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, precum și art. 64 alin. 1 lit. c) din Codul penal, excepție ridicată de Ilie Doleanu în Dosarul nr. 70/35/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 7 iulie 2009. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent-șef, Doina Suliman