DECIZIE nr. 1007/2009

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Marinela Mincă - procuror Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Manuel Viorel Lungu și Floricel Onea în Dosarul nr. 27.631/3/2008 al Tribunalului București - Secția I penală. La apelul nominal se prezintă personal autorii excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Aceștia au depus câte o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, motivat de împrejurarea că apărătorul ales al autorului Manuel Viorel Lungu nu se poate prezenta, fiind, în calitate de cadru didactic universitar, antrenat în organizarea examenului de licență, iar Floricel Onea arată că dorește să-și angajeze un alt avocat, întrucât cel care l-a reprezentat în fața instanței de drept comun este plecat în concediu de odihnă. Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen de judecată, motivat de împrejurarea că și la termenul anterior s-a solicitat același lucru, apărătorul ales al autorului Manuel Viorel Lungu fiind la acea dată bolnav. Curtea, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 și art. 156 din Codul de procedură civilă, respinge cererea formulată. Cauza se află în stare de judecată. Viorel Manuel Lungu și Floricel Onea solicită admiterea excepției așa cum a fost formulată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 23 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 27.631/3/2008, Tribunalul București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Manuel Viorel Lungu și Floricel Onea în dosarul de mai sus. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile art. 6 din Legea nr. 78/2000 încalcă dispozițiile constituționale ale art. 23 alin. (12), art. 11, art. 20 raportat la art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 73 alin. (3), art. 21 alin. (3) și art. 124 alin. (2), deoarece legea specială autorizează aplicarea prin analogie a pedepsei prevăzute la infracțiunile din Codul penal. Or, o asemenea reglementare este de natură a afecta principiul legalității infracțiunilor și pedepselor. De asemenea, prin intermediul textelor criticate se stabilește în mod nejustificat un regim juridic discriminator, care afectează dreptul la un proces echitabil și care instituie o justiție străină principiilor referitoare la unicitate, imparțialitate și egalitate. Tribunalul București - Secția I penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale în materie. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorilor excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul conținut:

Art. 6 din Legea nr. 78/2000: "Infracțiunile de luare de mită - prevăzută la art. 254 din Codul penal, de dare de mită - prevăzută la art. 255 din Codul penal, de primire de foloase necuvenite - prevăzută la art. 256 din Codul penal și de trafic de influență - prevăzută la art. 257 din Codul penal se pedepsesc potrivit acelor texte de lege." Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 48 din 24 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 21 februarie 2006, a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000, statuând de principiu că reglementarea care formează obiectul excepției nu constituie o incriminare prin analogie, așa cum greșit susțin autorii acesteia, ci o legiferare a răspunderii penale printr-o normă juridică explicativă, care nu încalcă prevederile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală și ale art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De altfel, analogia, ca instituție juridică, se plasează în sfera aplicării legii ca argument de interpretare, și nu în cea a procesului legislativ. Folosirea acestei noțiuni pentru caracterizarea normei instituite de legiuitor conduce la o contradicție în termeni, căci analogia implică absența normei și, în consecință, libertatea recunoscută unei autorități publice - în mod excepțional și nu în materie penală - de a stabili ea însăși regula după care urmează să rezolve un caz, luând ca model o altă soluție pronunțată într-un alt cadru reglementat. Or, dispoziția legală atacată prevede expres că infracțiunile nominalizate se pedepsesc potrivit textelor din Codul penal în care sunt incriminate. Curtea a mai constatat că nu poate primi susținerea potrivit căreia dispozițiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 ar încălca celelalte principii constituționale invocate, deoarece din textul legii nu rezultă vreo restrângere în sensul reclamat de autorul excepției. Așa fiind, deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziei mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Manuel Viorel Lungu și Floricel Onea în Dosarul nr. 27.631/3/2008 al Tribunalului București - Secția I penală. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 7 iulie 2009. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru