DECIZIE nr. 925/2009

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Marieta Safta - magistrat-asistent-șef Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 141 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, excepție invocată de Cristi Bejinariu în Dosarul nr. 8.583/2/2008 al Curții de Apel București - Secția I penală. La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza se află în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 14 ianuarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 8.583/2/2008, Curtea de Apel București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 141 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, excepție invocată de Cristi Bejinariu. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat încalcă dispozițiile art. 124, art. 126 și art. 131 din Constituție privind Înfăptuirea justiției, Instanțele judecătorești și Rolul Ministerului Public, fără a se argumenta în ce constă contradicția relevată. Curtea de Apel București - Secția I penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile art. 141 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală nu "împietează asupra unei judecăți echitabile, nu aduc în vreun fel atingere imparțialității instanței de judecată și nici principiului accesului liber la justiție." În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Avocatul Poporului consideră că normele criticate sunt constituționale, invocând și jurisprudența Curții Constituționale în materie. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 141 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, care are următorul conținut: "[

] Încheierea prin care prima instanță sau instanța de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac." În susținerea excepției se invocă art. 124, 126 și 131 din Constituție privind Înfăptuirea justiției, Instanțele judecătorești și Rolul Ministerului Public. Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că autorul excepției invocă o serie de dispoziții constituționale pretins a fi încălcate prin textul de lege criticat, fără a argumenta în vreun fel susținerile sale. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate și, ca atare, Curtea nu se poate substitui autorului excepției în ceea ce privește invocarea unor motive de neconstituționalitate. Acest fapt ar avea semnificația exercitării unui control de constituționalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispozițiile art. 146 din Constituție. De altfel, dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional, care a statuat, într-o jurisprudență constantă, că acestea nu încalcă prevederile Legii fundamentale. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 156 din 27 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 19 martie 2007, și prin Decizia nr. 672 din 12 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 29 iulie 2008, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 141 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, pentru considerentele acolo arătate. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 141 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, excepție invocată de Cristi Bejinariu în Dosarul nr. 8.583/2/2008 al Curții de Apel București - Secția I penală. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 23 iunie 2009. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent-șef, Marieta Safta