DECIZIE nr. 654/2009

DECIZIE nr. 654 din 30 aprilie 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești și art. 31 alin. 1 din Codul de procedură civilă

Intrare în vigoare 25 iunie 2009

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Carmen-Cătălina Gliga - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, excepție ridicată de Societatea Feroviară de Turism - SFT CFR - S.A. în Dosarul nr. 1.462/121/2008 al Tribunalului Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Curtea dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 2.441D/2008 și nr. 616D/2009, care au ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Societatea Comercială "Drumuri Publicitare" - S.R.L., Societatea Comercială "First Rosenau Tour" - S.R.L. și Societatea Comercială "Citadel Leisure" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.709/338/2008 al Judecătoriei Zărnești, precum și de Traian Racoviță în Dosarul nr. 22.140/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 București. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Curtea, având în vedere identitatea de obiect al excepțiilor de neconstituționalitate, pune în discuție, din oficiu, conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condițiile legale pentru conexare. Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 2.441D/2008 și nr. 616D/2009 la Dosarul nr. 2.329D/2008, care a fost primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Se arată că prevederile legale criticate nu încalcă principiile statuate la art. 21 și 44 din Constituție. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele: Prin încheierile din 17 septembrie 2008, 5 iunie 2008 și 15 ianuarie 2009, pronunțate în dosarele nr. 1.462/121/2008, nr. 1.709/338/2008 și nr. 22.140/299/2008, Tribunalul Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ, Judecătoria Zărnești și Judecătoria Sectorului 1 București au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 188/2000, ale art. 10 din Legea nr. 188/2000 și art. 31 alin. 1 din Codul de procedură civilă și, respectiv, ale art. 10 din Legea nr. 188/2000 și art. 27 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Feroviară de Turism - SFT CFR - S.A., Societatea Comercială "Drumuri Publicitare" - S.R.L., Societatea Comercială "First Rosenau Tour" - S.R.L., Societatea Comercială "Citadel Leisure" - S.R.L. și de Traian Racoviță în cauze ce au ca obiect judecarea cererilor de recuzare a executorilor judecătorești. În motivarea excepției de neconstituționalitate, asemănătoare în cele 3 dosare, autorii acestora susțin că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 20, 21, 44 și 136 din Constituție. Sunt invocate și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Se arată că, fără să reglementeze expres motivele de recuzare a executorilor judecătorești, dispozițiile art. 10 din Legea nr. 188/2000 cuprind o normă de trimitere, și anume art. 27 din Codul de procedură civilă. Se mai arată că prin textul de lege supus controlului de constituționalitate poziția subiectivă a executorului judecătoresc nu poate fi sancționată. În ceea ce privește aplicarea art. 31 alin. 1 din Codul de procedură civilă, într-o asemenea ipoteză, aceasta determină încălcarea dreptului la apărare al părții care formulează o asemenea cerere, fiind în imposibilitate de a-și prezenta argumentele care stau la baza cererii. Tribunalul Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ, Judecătoria Zărnești și Judecătoria Sectorului 1 București consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece modalitatea în care au fost reglementate regulile de procedură din cuprinsul dispozițiilor legale criticate reprezintă opțiunea legiuitorului. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Se arată că, în acest sens, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin mai multe decizii. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile art. 10 din Legea nr. 188/2000, precum și ale art. 27 și art. 31 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Întrucât art. 27 din Codul de procedură civilă este o normă de trimitere cuprinsă în conținutul prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, iar autorul excepției critică, în realitate, aceste prevederi legale din urmă, Curtea urmează să se pronunțe asupra dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 10 noiembrie 2000, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 31 alin. 1 din Codul de procedură civilă, dispoziții care au următorul cuprins: - Art. 10 din Legea nr. 188/2000: "(1) Executorii judecătorești pot fi recuzați în cazul în care se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 27 pct. 1, 2, 3, 5, 6, 8 și 9 din Codul de procedură civilă.

(2) Executorul judecătoresc pentru care este cerută recuzarea poate declara că se abține.

(3) Partea interesată poate cere instanței de executare recuzarea executorului judecătoresc imediat ce a aflat despre una dintre situațiile prevăzute la alin. (1), dar numai până la încheierea executării silite. Încheierea instanței prin care s-a încuviințat ori s-a respins abținerea, precum și cea prin care s-a încuviințat recuzarea nu sunt supuse niciunei căi de atac.

(4) Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

(5) Încheierea prin care s-a hotărât recuzarea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de executorul judecătoresc recuzat vor fi păstrate.";

- Art. 31 alin. 1 din Codul de procedură civilă: "Instanța decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără prezența părților și ascultând pe judecătorul recuzat." Autorul excepției susține că prevederile legale criticate sunt neconstituționale în raport cu următoarele texte din Constituție: art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 136 privind proprietatea. Sunt invocate și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele: Prin Decizia nr. 1.118 din 27 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2008, Curtea s-a mai pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a acelorași prevederi legale, prin raportare la aceleași texte din Constituție. Făcând referire la jurisprudența sa, a reținut că enumerarea limitativă a cazurilor în care executorul judecătoresc poate fi recuzat se circumscrie cazurilor de recuzare a judecătorilor prevăzute de Codul de procedură civilă, cu excepția unor situații care sunt specifice activității judecătorilor. Totodată, Curtea a observat că dispozițiile art. 27 din Codul de procedură civilă reglementează în mod limitativ cazurile de recuzare a judecătorilor, protejând astfel partea în cazul în care se presupune că judecătorul ar putea fi lipsit de obiectivitate, ceea ce nu duce la încălcarea art. 21 și 53 din Legea fundamentală. Pe cale de consecință, a reținut Curtea, nici textul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 nu încalcă principiile statuate la art. 21 din Constituție. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. În ceea ce privește susținerea conform căreia există o inegalitate între poziția părților, având în vedere că numai creditorul are posibilitatea de a alege executorul judecătoresc, Curtea constată că este nefondată, întrucât în cadrul procedurii de executare silită ambele părți beneficiază de anumite garanții procesuale, printre care posibilitatea de a formula contestație împotriva executării însăși ori împotriva oricărui act de executare. Totodată, alegerea executorului judecătoresc de către creditor este justificată prin faptul că acesta este interesat în realizarea pe cale silită a creanței sale, în condițiile în care debitorul nu și-a adus la îndeplinire obligația ce îi revine. Totodată, Curtea a mai reținut în jurisprudența sa că prevederile legale criticate sunt norme procedurale a căror reglementare aparține competenței exclusive a legiuitorului. În ceea ce privește susținerea referitoare la neconstituționalitatea art. 31 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că această critică este nefondată, întrucât judecarea cererii de recuzare nu vizează fondul cauzei și nu presupune, în principal, dezbateri contradictorii. Celelalte dispoziții constituționale invocate în susținerea excepției nu sunt incidente în cauză. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești și art. 31 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Feroviară de Turism - SFT CFR - S.A., Societatea Comercială "Drumuri Publicitare" - S.R.L., Societatea Comercială "First Rosenau Tour" - S.R.L., Societatea Comercială "Citadel Leisure" - S.R.L. și de Traian Racoviță în dosarele nr. 1.462/121/2008, nr. 1.709/338/2008 și nr. 22.140/299/2008 ale Tribunalului Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ, Judecătoriei Zărnești și Judecătoriei Sectorului 1 București. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 30 aprilie 2009. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta

Alte acte din Monitorul Oficial din data de 25 iunie 2009