DECIZIE nr. 581/2009

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Carmen-Cătălina Gliga - procuror Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 244^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă și ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Academia Română, prin Fundația "Patrimoniu", în Dosarul nr. 3.733/114/2008 al Tribunalului Buzău - Secția civilă. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 10 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 3.733/114/2008, Tribunalul Buzău - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 244^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă și ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Academia Română, prin Fundația "Patrimoniu". În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține că textul de lege criticat contravine prevederilor constituționale privind egalitatea în drepturi a cetățenilor și dreptul la un proces echitabil, întrucât art. 244^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă creează în mod evident o discriminare a părților cu privire la calea de atac a recursului, care poate fi exercitată împotriva unei încheieri prin care s-a admis cererea de suspendare a cauzei pe toată durata suspendării. Or, absența unui termen în interiorul căruia să poată fi exercitată calea de atac contravine dreptului la un proces echitabil, soluționat într-un termen rezonabil. În opinia autorului excepției, dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 încalcă prevederile art. 142 alin. (1) și art. 146 lit. d) din Constituție, deoarece conferă posibilitatea instanței judecătorești în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate de a cenzura sesizarea Curții Constituționale, îngrădind astfel exercitarea controlului de constituționalitate de către aceasta din urmă instanță. Tribunalul Buzău - Secția civilă consideră excepția ca fiind neîntemeiată. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu prevederile constituționale invocate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 244^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă și ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, texte de lege care au următorul conținut: - Art. 244^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă: "Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului."; - Art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992: "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile." În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, soluționat într-un termen rezonabil, ale art. 11 alin. (2) și art. 20 alin. (1) raportate la dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că a analizat în mai multe rânduri constituționalitatea prevederilor din Codul de procedură civilă referitoare la suspendarea cursului judecării procesului, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale ca și în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 712 din 13 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 18 octombrie 2007, Curtea a reținut că "susținerea autorului excepției potrivit căreia textul de lege criticat este neconstituțional deoarece nu reglementează expres termenul de declarare a recursului împotriva încheierilor prin care s-a dispus suspendarea este neîntemeiată, dispozițiile art. 244^1 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă reglementând termenul de declarare a recursului, și anume cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului. Textul de lege criticat reprezintă norme speciale de procedură, derogatorii de la dreptul comun, impuse de specificul domeniului reglementat, și anume suspendarea judecății, adoptate de legiuitor în cadrul competenței sale constituționale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Legiuitorul, în considerarea unor situații speciale, poate adopta norme de procedură derogatorii de la dreptul comun, atâta vreme cât își subordonează acest demers regulilor și principiilor constituționale." În ceea ce privește critica referitoare la dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că asupra constituționalității acestora s-a pronunțat în repetate rânduri, exemplu fiind Decizia nr. 607 din 15 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 25 ianuarie 2006. Cu acel prilej, s-a reținut, în esență, că aceste prevederi sunt constituționale, reprezentând norme de procedură pe care instanța care a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate este obligată să le aplice, în vederea selectării doar a acelor excepții care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, unica autoritate de jurisdicție constituțională. Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea excepției de neconstituționalitate de către instanța judecătorească, ci doar pronunțarea, în situațiile date, asupra oportunității sesizării Curții Constituționale, instanța de judecată având rol de filtru al excepției de neconstituționalitate ridicate de părți, cu obligația de a le respinge ca inadmisibile pe cele care nu îndeplinesc cerințele legii. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie, considerentele deciziei amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 244^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă și ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Academia Română, prin Fundația "Patrimoniu", în Dosarul nr. 3.733/114/2008 al Tribunalului Buzău - Secția civilă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 14 aprilie 2009. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu