DECIZIE nr. 300/2009

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Tudorel Toader - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Carmen Cătălina Gliga - procuror Mihaela Ionescu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 123^1 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, excepție ridicată de Societatea Comercială "Pheonix Records" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 13.605/3/2007 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă. La apelul nominal răspunde apărătorul părții U.C.M.R.-ADA, avocat Alexandru Roată-Palade, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza este în stare de judecată. Apărătorul părții prezente solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. În acest sens, susține că textul de lege criticat reprezintă tocmai concretizarea principiului constituțional al garantării și ocrotirii dreptului de proprietate. Totodată, consideră că implementarea dispozițiilor Directivei Parlamentului European și a Consiliului 2001/29/CE este un atribut al legiuitorului și nu poate constitui un aspect de neconstituționalitate de competența instanței de contencios constituțional. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă. În acest sens, face referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia, când statul nu transpune o directivă ori o implementează incorect, judecătorul național este chemat să se pronunțe asupra acestor aspecte. După dezbaterea cauzei, se prezintă apărătorul autorului excepției, avocatul Matei Șovărel, cu împuternicire la dosar, care, reiterând motivele cuprinse în notele scrise depuse la dosarul cauzei, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. De asemenea, depune la dosar și un set de înscrisuri. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 22 octombrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 13.605/3/2007, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 123^1 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Pheonix Records" - S.R.L. din București într-o cauză civilă privind drepturi de autor. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că prevederile art. 123^1 din Legea nr. 8/1996 nu au fost modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 123/2005 pentru modificarea și completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, care a transpus în dreptul intern prevederile Directivei Parlamentului European și a Consiliului 2001/29/CE din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 006 din 10 ianuarie 2002. De asemenea, arată că, pe de o parte, potrivit paragrafului 23 din Directiva Parlamentului European și a Consiliului 2001/29/CE, "dreptul autorului de comunicare către public [

] trebuie înțeles ca înglobând toate comunicările către public, care nu este prezent acolo de unde vine comunicarea", iar, pe de altă parte, textul de lege criticat prevede că gestiunea colectivă este obligatorie în ceea ce privește dreptul de comunicare publică a operelor muzicale, fără să facă distincție între comunicarea directă (când publicul este prezent) și comunicarea indirectă (când publicul nu este prezent). În acest fel, norma criticată contravine dispozițiilor Directivei Parlamentului European și a Consiliului 2001/29/CE și, pe cale de consecință, dispozițiilor art. 148 alin. (2) din Constituție. Totodată, susține că prevederile criticate sunt contrare și dispozițiilor constituționale ale art. 44 privind garantarea proprietății private, inclusiv a proprietății intelectuale. În fine, consideră că textul de lege criticat contravine și dispozițiilor art. 135 alin. (2) lit. a) și c) din Constituție, de vreme ce în cazul autorilor care își interpretează în concerte propriile creații muzicale și care sunt și organizatorii propriilor concerte se interpune, artificial, organismul de gestiune colectivă, cu consecința diminuării drepturilor financiare aferente acestor spectacole. Tribunalul București - Secția a III-a civilă consideră că prevederile criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate. În acest sens, arată că reglementarea cu titlu obligatoriu a gestiunii colective în exercitarea unor drepturi de autor și drepturi conexe s-a făcut în considerarea imposibilității practice de exercitare individuală a acestor drepturi și, în beneficiul autorilor și titularilor de drepturi conexe care nu ar putea pretinde sumele cuvenite, fiecare în parte, direct de la utilizatori. Totodată, consideră că este neîntemeiată și critica de neconstituționalitate prin raportare la dispozițiile art. 148 alin. (2) din Constituție, întrucât, în legislația internă, sunt direct aplicabile numai prevederile regulamentelor europene obligatorii, nefiind cazul Directivei Parlamentului European și a Consiliului 2001/29/CE. Menționează că directivele comunitare trebuie transpuse de către statele membre în legislația internă într-un anumit interval de timp, stabilit în textul acesteia. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate nu trebuie absolutizată, iar legiuitorul este îndreptățit să stabilească conținutul și limitele acestuia. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Prin încheiere, instanța de judecată a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 123^1 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Din notele scrise ale autorului, însă, rezultă că motivele de neconstituționalitate privesc doar prevederile art. 123^1 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996, astfel cum au fost introduse prin art. I punctul 90 din Legea nr. 285/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 30 iunie 2004, având următorul conținut: - "Art. 123^1. - Gestiunea colectivă este obligatorie pentru exercitarea următoarelor drepturi: [

] e) dreptul de comunicare publică a operelor muzicale, cu excepția proiecției publice a operelor cinematografice." Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art. 135 alin. (2) lit. a) și c) relative la obligația statului de a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, stimularea cercetării științifice și tehnologice naționale, a artei și protecția dreptului de autor și ale art. 148 alin. (2) privind prioritatea, ca urmare a aderării, a prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele: Titularii dreptului de autor și ai drepturilor conexe își pot exercita drepturile recunoscute prin Legea nr. 8/1996 în mod individual sau, pe bază de mandat, prin organismele de gestiune colectivă. Ca urmare a modificării Legii nr. 8/1996 prin Legea nr. 285/2004, gestiunea facultativă a acestor drepturi reprezintă regula, pe cale de excepție, prevederile art. 123^1 din Legea nr. 8/1996 stabilind că gestiunea colectivă este obligatorie pentru exercitarea drepturilor prevăzute expres la literele a)-g) ale acestui articol, inclusiv pentru dreptul de comunicare publică a operelor muzicale, aduse anterior la cunoștința publică. Autorul excepției susține că prevederile art. 123^1 din Legea nr. 8/1996 nu fac distincție între comunicarea directă (când publicul este prezent) și comunicarea indirectă (când publicul nu este prezent) a operelor muzicale, contrar dispozițiilor Directivei Parlamentului European și a Consiliului 2001/29/CE care stabilesc că dreptul autorului de comunicare către public trebuie înțeles ca înglobând toate comunicările către public, care nu este prezent acolo de unde vine comunicarea. În acest sens, autorul consideră că, potrivit dispozițiilor art. 148 alin. (2) din Constituție, ar trebui aplicată cu prioritate norma comunitară. Or, Curtea constată că aceste aspecte nu reprezintă probleme de constituționalitate, ci de aplicare a legii, de competența instanței de judecată. De asemenea, Curtea reține că nu intră în competența sa nici modificarea textului de lege supus controlului de constituționalitate, în sensul dorit de autorul excepției, legiuitorul fiind competent să transpună normele comunitare ale Directivei Parlamentului European și a Consiliului 2001/29/CE în legislația națională în materie. Cât privește critica de neconstituționalitate prin raportare la dispozițiile art. 44 și ale art. 135 alin. (2) lit. a) și c) din Legea fundamentală, Curtea reține că gestiunea colectivă obligatorie pentru exercitarea unor drepturi prevăzute expres de lege se face de către organismele de gestiune colectivă în beneficiul autorilor și titularilor de drepturi conexe, prin reglementarea dedusă controlului legiuitorul dând expresie atât principiului constituțional al garantării proprietății private, drepturile autorului asupra operei sale beneficiind de aceeași protecție, fiind asimilate dreptului de proprietate, cât și obligației statului de a asigura protecția dreptului de autor. Soluția legiuitorului de a reglementa gestiunea colectivă obligatorie în exercitarea unor drepturi de autor și drepturi conexe își găsește justificarea în modalitatea de exploatare a acestor drepturi, care face imposibilă autorizarea individuală. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 123^1 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, excepție ridicată de Societatea Comercială "Pheonix Records" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 13.605/3/2007 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 3 martie 2009. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu _________