DECIZIE nr. 246/2009

DECIZIE nr. 246 din 19 februarie 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 82 alin. (1)-(3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

Intrare în vigoare 16 martie 2009

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Antonia Constantin - procuror Benke Karoly - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 82 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Nicu Nicolae în Dosarul nr. 6.470/311/2008 al Judecătoriei Slatina. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, arătând că autorul acesteia, pe de o parte, invocă chestiuni care țin de interpretarea și aplicarea legii, iar pe de altă parte, tinde la modificarea textului de lege. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 20 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 6.470/311/2008, Judecătoria Slatina a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 82 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Nicu Nicolae într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații împotriva executării silite. În motivarea excepției, autorul acesteia consideră că, pe lângă veniturile realizate din activități agricole sau arendă, ar trebui scutite de la plata anticipată a impozitului și acele categorii de venituri care se realizează la perioade la fel de mari ca cele din agricultură. În caz contrar, contribuabilii în cauză trebuie să suporte o sarcină fiscală excesivă motivat de stabilirea incorectă a acestora de către organul fiscal. Se apreciază că prevederile art. 82 alin. (2) și (3) din Legea nr. 571/2003 sunt retroactive din moment ce dau posibilitatea organului fiscal de a emite decizii de impunere "pentru obligații de plată la bugetul consolidat al statului cu termene de plată retroactive raportat la data emiterii deciziilor de impunere". Judecătoria Slatina apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. Totodată, mai arată că în realitate autorul excepției nu se referă la o problemă de constituționalitate, ci, prin critica sa, vizează modificarea legii, chestiune care nu intră sub incidența controlului de constituționalitate. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Guvernul apreciază că excepția este inadmisibilă, întrucât vizează probleme de aplicare a legii, atribuție ce ține de competența instanțelor de judecată. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost precizat, îl constituie dispozițiile art. 82 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003. În realitate, autorul excepției critică numai primele 3 alineate ale art. 82 din lege, texte asupra cărora Curtea urmează să se pronunțe și care au următorul cuprins: "(1) Contribuabilii care realizează venituri din activități independente, din cedarea folosinței bunurilor, cu excepția veniturilor din arendare, precum și venituri din activități agricole sunt obligați să efectueze în cursul anului plăți anticipate cu titlu de impozit, exceptându-se cazul veniturilor pentru care plățile anticipate se stabilesc prin reținere la sursă.

(2) Plățile anticipate se stabilesc de organul fiscal competent pe fiecare sursă de venit, luându-se ca bază de calcul venitul anual estimat sau venitul net realizat în anul precedent, după caz, prin emiterea unei decizii care se comunică contribuabililor, potrivit legii. În cazul impunerilor efectuate după expirarea termenelor de plată prevăzute la alin. (3), contribuabilii au obligația efectuării plăților anticipate la nivelul sumei datorate pentru ultimul termen de plată al anului precedent. Diferența dintre impozitul anual calculat asupra venitului net realizat în anul precedent și suma reprezentând plăți anticipate datorate de contribuabil la nivelul trimestrului IV din anul anterior se repartizează pe termenele de plată următoare din cadrul anului fiscal. Pentru declarațiile de venit estimativ depuse în luna decembrie nu se mai stabilesc plăți anticipate, venitul net aferent perioadei până la sfârșitul anului urmând să fie supus impozitării, pe baza deciziei de impunere emise pe baza declarației privind venitul realizat. Plățile anticipate pentru veniturile din cedarea folosinței bunurilor, cu excepția veniturilor din arendă, se stabilesc de organul fiscal astfel:

a) pe baza contractului încheiat între părți; sau

b) pe baza veniturilor determinate potrivit datelor din contabilitatea în partidă simplă, potrivit opțiunii. În cazul în care, potrivit clauzelor contractuale, venitul din cedarea folosinței bunurilor reprezintă echivalentul în lei al unei sume în valută, determinarea venitului anual estimat se efectuează pe baza cursului de schimb al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României, din ziua precedentă celei în care se efectuează impunerea.

(3) Plățile anticipate se efectuează în 4 rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru, cu excepția impozitului pe veniturile din arendare, pentru care plata impozitului se efectuează potrivit deciziei emise pe baza declarației privind venitul realizat. Contribuabilii care determină venitul net din activități agricole, potrivit art. 72 și 73, datorează plăți anticipate către bugetul de stat pentru impozitul aferent acestui venit, în două rate egale, astfel: 50% din impozit, până la data de 1 septembrie inclusiv, și 50% din impozit, până la data de 15 noiembrie inclusiv."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi și ale art. 78 privind intrarea în vigoare a legii. Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține că plățile anticipate se datorează pentru veniturile din activități independente, din cedarea folosinței bunurilor, cu excepția celor realizate din arendare. O asemenea exceptare este motivată de faptul că veniturile realizate din arendare nu pot fi anticipate, acestea fiind rezultatul unui concurs de factori naturali. Astfel, în anumiți ani agricoli veniturile realizate sunt cu mult mai mici decât cele din anii anteriori, situație ce se datorează unor fenomene naturale ce nu pot fi prevăzute. Dacă s-ar accepta teza autorului excepției, s-ar putea ajunge ca în cazul arendei să fie datorate sarcini fiscale anticipate cu mult mai mari decât venitul efectiv realizat. Considerentele de mai sus justifică, în mod obiectiv și rațional, tratamentul diferit pe care îl au veniturile realizate din arendare. În aceste condiții, Curtea nu poate reține existența niciunei discriminări între persoanele care realizează venituri din activități independente, respectiv arendare. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a art. 82 alin. (2) și (3) din Legea nr. 571/2003, se observă că autorul excepției invocă aspecte ce țin de aplicarea și interpretarea legii. Prin urmare, Curtea reține că revine instanței de judecată să se pronunțe asupra legalității emiterii deciziilor de impunere, astfel încât excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 82 alin. (2) și (3) din Legea nr. 571/2003 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

1. Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Nicu Nicolae în Dosarul nr. 6.470/311/2008 al Judecătoriei Slatina. 2. Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 82 alin. (2) și (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 19 februarie 2009. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Benke Karoly

Alte acte din Monitorul Oficial din data de 16 martie 2009

HOTĂRÂRE nr. 213 din 4 martie 2009

HOTĂRÂRE nr. 213 din 4 martie 2009 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică "Varianta de ocolire a municipiului Constanța", km 0+000-km 21+861, județul Constanța