DECIZIE nr. 1376/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Toma - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 13 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, excepție ridicată de Societatea Comercială "Unicredit Țiriac Bank" - S.A. din București în Dosarul nr. 175/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 București. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că la dosar autorul excepției a depus note scrise prin care invocă excepția lipsei de interes, solicitând respingerea excepției de neconstituționalitate. De asemenea, învederează faptul că partea Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor - C.R.P.C. București - Ilfov a depus note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, precum și judecarea în lipsă. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției lipsei de interes. Curtea, deliberând, respinge cererea privind excepția lipsei de interes. Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 21 ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 175/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, excepție ridicată de Societatea Comercială "Unicredit Țiriac Bank" - S.A. din București într-o cauză civilă având ca obiect o plângere contravențională. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât instanța de judecată, reprezentând puterea judecătorească, completează și finalizează acțiunea de constatare a săvârșirii unei contravenții începută de ANPC, reprezentant al puterii executive, fiind în același timp competentă să își verifice temeinicia și legalitatea propriei decizii în ceea ce privește aplicarea sancțiunii, fapt ce contravine principiului separației puterilor în stat. Arată că instanța aplică sancțiunea, prin rezoluție înscrisă pe procesul-verbal, iar nu prin hotărâre, așa cum prevăd dispozițiile art. 255, coroborat cu art. 261 din Codul de procedură civilă. Apreciază că hotărârea instanței care aplică sancțiunea echivalează cu procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzut în cuprinsul art. 16 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, ce poate fi atacat numai cu recurs, fapt ce încalcă dreptul la un proces echitabil și dispozițiile internaționale privind dublul grad de jurisdicție în materie penală. Arată că, în opinia Curții Europene a Drepturilor Omului, fapta contravențională este considerată, de regulă, o faptă de natură penală, indiferent de calificarea din dreptul intern. Judecătoria Sectorului 1 București invocă jurisprudența Curții în materie, respectiv Decizia nr. 1.535 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 25 ianuarie 2010. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 13 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 18 aprilie 2008, având următorul cuprins: "(1) Instanța, în cazul în care constată existența clauzelor abuzive în contract, aplică sancțiunea contravențională conform art. 16 și dispune, sub sancțiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale, în măsura în care contractul rămâne în ființă, sau desființarea acelui contract, cu daune-interese, după caz.

(2) În caz contrar, instanța va anula procesul-verbal întocmit."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) referitor la principiul separației și echilibrului puterilor, art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 21 referitor la accesul liber la justiție. De asemenea, autorul invocă și încălcarea dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil și art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală. Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași prevederi constituționale. Astfel, prin Decizia nr. 647 din 11 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 21 iunie 2010, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele reținute în decizia menționată sunt valabile și în cauza de față. În ceea ce privește pretinsa neconstituționalitate a textului de lege criticat prin raportare la prevederile cuprinse în Codul de procedură civilă, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că neconcordanța dintre legile în vigoare în aceeași materie nu constituie o problemă de constituționalitate, ci una de aplicare a acestora, fapt ce excedează controlului Curții Constituționale. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 13 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, excepție ridicată de Societatea Comercială "Unicredit Țiriac Bank" - S.A. din București în Dosarul nr. 175/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 București. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 26 octombrie 2010. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent, Cristina Toma _______