DECIZIE nr. 576/2010

DECIZIE nr. 576 din 4 mai 2010 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 58 alin. (1) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996

Intrare în vigoare 14 iunie 2010

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Tudorel Toader - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Antonia Constantin - procuror Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 58 alin. (1) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, excepție ridicată de Sultana Fodor în Dosarul nr. 1.598/175/2007 al Tribunalului Alba - Secția civilă, precum și de Francisc Szocs și Rozalia Szocs în Dosarul nr. 581/191/2008 al aceleiași instanțe. Președintele Curții Constituționale dispune a se face apelul în dosarele nr. 5.636D/2009 și nr. 5.744D/2009. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor nr. 5.636 D/2009 și nr. 5.744D/2009, având în vedere identitatea de obiect a acestora. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea acestor cauze. Curtea, în temeiul art. 14 și al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 5.744D/2009 la Dosarul nr. 5.636D/2009, care este primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că, drept urmare a republicării Legii nr. 7/1996, art. 60 a devenit art. 58 alin. (1), iar asupra criticilor de neconstituționalitate formulate în prezenta cauză Curtea s-a mai pronunțat prin deciziile nr. 205/2002 și nr. 1.054/2009. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele: Prin Încheierea din 13 iunie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1.598/175/2007, și Încheierea din 6 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 581/191/2008, Tribunalul Alba - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 60 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996. Excepția a fost ridicată de Sultana Fodor și de Francisc Szocs și Rozalia Szocs cu ocazia soluționării unor acțiuni civile având ca obiect uzucapiunea. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că textul de lege criticat este neconstituțional, deoarece, deși statul român este unitar, legile nu sunt aplicabile pe întreg teritoriul țării, în speța de față fiind vorba de prevederile art. 1890 din Codul civil, coroborate cu art. 1846 și următoarele privind uzucapiunea. Se creează astfel, în opinia autorilor excepției, o inegalitate între dreptul cetățenilor aflați în zone supuse regimului de carte funciară și cei din zonele registrelor de transcripțiuni - inscripțiuni, în sensul favorizării acestora din urmă în ceea ce privește dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune. În final, aceștia arată că "persoanele care locuiesc în Transilvania nu beneficiază de ocrotirea proprietății sub aspectul modalității legale de dobândire ca și cei de dincolo de Carpați, iar față de domeniul privat al Statului Român, sunt aplicate modalități diferite de dobândire prin prescripție, în funcție de o zonă geografică sau alta, ceea ce aduce atingere atât principiului cuprins în art. 1 alin. (1) din Constituție, cât și celui al ocrotirii proprietății." Tribunalul Alba - Secția civilă și-a exprimat opinia în sensul că excepția este întemeiată. Astfel, instanța apreciază că prin refuzul aplicării Codului civil, în spețele de față se încalcă dispozițiile art. 1 alin. (1) din Constituție, în sensul că, deși statul român este unitar, legile nu sunt aplicabile pe întreg teritoriul țării, respectiv art. 1890 din Codul civil nu își găsește aplicabilitate. De asemenea, apreciază că Decretul-lege nr. 115/1938 trebuie aplicat doar complementar, și nu prin excluderea Codului civil, așa cum se interpretează art. 60 din Legea nr. 7/1996 a cărui neconstituționalitate este invocată, întrucât se creează un regim diferențiat asupra dreptului de proprietate. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului apreciază că, în realitate, obiectul excepției îl constituie, ca urmare a renumerotării textelor, art. 58 din Legea nr. 7/1996, republicată, referitor la efectuarea înscrierilor privitoare la imobile în cărțile funciare sau, după caz, în cărțile de publicitate funciară, prevederi de lege care, din punctul de vedere al acestei autorități, sunt constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Curtea observă că atât în încheierea de sesizare, cât și în motivarea autorilor excepției, este criticat ca fiind neconstituțional art. 60 din Legea nr. 7/1996, în conținutul pe care acesta îl avea înainte de republicarea acestui act normativ în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006. După republicarea sa, textele au căpătat o nouă numerotare, astfel încât soluția legislativă cuprinsă în art. 60 a fost preluată, de principiu, de art. 58 alin. (1). Ca atare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 58 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, republicată, asupra căruia Curtea urmează a se pronunța. Dispozițiile constituționale pretins a fi încălcate de norma legală criticată sunt cele ale art. 1 alin. (1) privind statul român și ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că art. 60 din Legea nr. 7/1996, în conținutul ce l-a avut la data intrării în vigoare, prevedea că acțiunile introduse în temeiul art. 22, 23, 27, 28 și 34-40 din Decretul-lege nr. 115 din 27 aprilie 1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor soluționa potrivit dispozițiilor legale sus-menționate, iar "hotărârile judecătorești definitive, prin care s-au admis aceste acțiuni, vor fi înscrise în cartea funciară". În actuala reglementare, art. 58 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, republicată, prevede că "în regiunile de carte funciară supuse Decretului-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare sau, după caz, Legii nr. 242/1947 pentru transformarea cărților funciare provizorii din vechiul Regat în cărți de publicitate funciară, înscrierile privitoare la imobile, cuprinse în cărțile funciare sau, după caz, în cărțile de publicitate funciară, vor continua să fie făcute în aceste cărți, cu respectarea și în condițiile dispozițiilor prezentei legi". Așa fiind, în raport cu conținutul ce s-a dat succesiv articolului sus-menționat, Curtea constată că se impune să se considere că numai înscrierile ulterioare intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996 vor trebui făcute cu respectarea prevederilor acestei legi. O atare interpretare este conformă și soluțiilor care au fost consacrate expres în dispozițiile tranzitorii cuprinse în diferite acte normative care au reglementat prescripția achizitivă de-a lungul timpului în diverse zone ale țării, precum și cu principiile generale privind aplicarea legii civile în timp. Critica de neconstituționalitate privește, în esență, faptul că prin menținerea în vigoare a prevederilor Decretului-lege nr. 115/1938 se aduce atingere egalității în drepturi, aplicându-li-se unor cetățeni un statut juridic discriminatoriu față de cetățenii care nu cad sub incidența acestui act normativ. Totodată, se susține că prevederile de lege criticate sunt contrare dispozițiilor constituționale privind ocrotirea și garantarea dreptului de proprietate privată. Față de aceste aspecte, în jurisprudența sa, ca de exemplu în Decizia nr. 1.054 din 14 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 13 august 2009, Curtea a reținut că aplicabilitatea tranzitorie a prevederilor Decretului-lege nr. 115/1938 este justificată obiectiv și rațional de procesul de definitivare a lucrărilor de cadastru și a registrelor de publicitate imobiliară pentru întregul teritoriu al țării. Ca efect al aplicării Legii nr. 7/1996, se va realiza însă o unificare legislativă a regimului de publicitate imobiliară. Astfel, existența pe teritoriul României a unor legi cu aplicabilitate teritorială distinctă și care reglementează diferit regimul juridic al uzucapiunii nu contravine dispozițiilor Legii fundamentale. Cu privire la acest aspect, Curtea Constituțională a reținut în Decizia nr. 653 din 10 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 7 iulie 2008, și Decizia nr. 205 din 9 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 25 iulie 2002, faptul că în istoria statului unitar român au existat și mai există norme legale aplicabile doar pe o anumită parte a teritoriului național, de exemplu: Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere și Legea nr. 151/1998 privind dezvoltarea regională în România, însă existența unor acte normative diferite pentru anumite zone ale țării nu este de natură să creeze discriminări. Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 58 alin. (1) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, excepție ridicată de Sultana Fodor în Dosarul nr. 1.598/175/2007 al Tribunalului Alba - Secția civilă, precum și de Francisc Szocs și Rozalia Szocs în Dosarul nr. 581/191/2008 al aceleiași instanțe. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 4 mai 2010. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora ____________

Alte acte din Monitorul Oficial din data de 14 iunie 2010

DECIZIE nr. 613 din 6 mai 2010

DECIZIE nr. 613 din 6 mai 2010 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 151/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salarial...

DECIZIE nr. 609 din 6 mai 2010

DECIZIE nr. 609 din 6 mai 2010 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 286, art. 287 și art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, precum și a celor ale art. 74, art. 75 și art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea co...