DECIZIE nr. 374/2010

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Marinela Mincă - procuror Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 460 alin. 1, 3, 4 și 5, art. 301 alin. 1 teza întâi, art. 316 alin. 1 și 2, art. 340 alin. 1 teza întâi, art. 342 alin. 2 teza întâi, art. 385^2 raportat la art. 362 alin. 1 lit. a), art. 278^1 alin. 10 teza întâi, art. 462 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Viorica Luca în Dosarul nr. 2.181/1/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției, apărătorul ales, domnul avocat Ionel Iordache din cadrul Baroului Timiș, cu delegație la dosar. Procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care pune concluzii de admitere, arătând că Ministerul Public, prin posibilitatea conferită de textele criticate, se transformă în apărătorul procurorului, ca persoană cercetată, astfel că, în dezacord cu principiile constituționale, face oficiu de apărare. Prin urmare, de vreme ce procedura contestată nu oferă nicio garanție, există un real conflict de interese între procuror, ca făptuitor, și Ministerul Public, pe de o parte, și interesul public, pe de altă parte. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, deoarece critica autorului vizează atât modul de aplicare a textelor într-un caz concret, cât și o mascată propunere de modificare a acestora. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 25 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 2.181/1/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 460 alin. 1, 3, 4 și 5, art. 301 alin. 1 teza întâi, art. 316 alin. 1 și 2, art. 340 alin. 1 teza întâi, art. 342 alin. 2 teza întâi, art. 385^2 raportat la art. 362 alin. 1 lit. a), art. 278^1 alin. 10 teza întâi, art. 462 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Viorica Luca în dosarul de mai sus. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 129, art. 131, art. 132, art. 1 alin. (3)-(5), art. 2 alin. (2), art. 11 alin. (1) și (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) și (2), art. 20, art. 21 alin. (1)-(3), art. 24 alin. (1), art. 26, art. 30 alin. (1) și (2), art. 52 alin. (3), art. 126 alin. (1), alin. (2) și alin. (5) teza întâi și art. 148 alin. (2) și alin. (4), deoarece în cauza dedusă judecății Ministerul Public nu poate reprezenta interesul privat al unui cetățean care are și funcția de procuror, adică prepus al său, fără a se abate de la rolul constituțional. Așa fiind, partea adversă este privată de un proces echitabil, evitându-se posibilitatea ca aceasta să acționeze în instanță Ministerul Public ca parte responsabilă civilmente. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este nefondată. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile apărătorului autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 460 alin. 1, 3, 4 și 5, cu denumirea marginală Procedura la instanța de executare, art. 301 alin. 1 teza întâi, cu denumirea marginală Drepturile procurorului și ale părților în instanță, art. 316 alin. 1 și 2, cu denumirea marginală Rolul procurorului, art. 340 alin. 1 teza întâi, cu denumirea marginală Dezbaterile și ordinea în care se dă cuvântul, art. 342 alin. 2 teza întâi, cu denumirea marginală Concluzii scrise, art. 385^2, cu denumirea marginală Persoanele care pot face recurs, raportat la art. 362 alin. 1 lit. a), cu denumirea marginală Persoanele care pot face apel, art. 278^1 alin. 10, cu denumirea marginală Plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, art. 462 alin. 1 și 2, cu denumirea marginală Rezolvarea contestației, toate din Codul de procedură penală. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că din analiza criticilor avansate de autor se desprinde concluzia potrivit căreia autorul este nemulțumit de posibilitatea conferită procurorului de a formula recurs într-o cauză atunci când calea de atac profită unei persoane cercetate care îndeplinește funcția de procuror. Așa fiind și ținând seama de obiectul cauzei în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, respectiv un recurs formulat împotriva unei sentințe penale pronunțate în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, Curtea constată că, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 362 alin. 1 lit. a) din același cod referitoare la persoanele care pot face apel, excepția este inadmisibilă, neavând, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, legătură cu soluționarea cauzei. De asemenea, Curtea constată că nu sunt afectate prevederile referitoare la dreptul la un proces echitabil, la rolul Ministerului Public și la statutul procurorilor, deoarece dispozițiile art. 385^2 și art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală privitoare la persoanele care pot face recurs sunt elaborate în conformitate cu prevederile art. 129 din Constituție referitoare la folosirea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești în condițiile legii, adică așa cum sunt acestea reglementate prin lege organică adoptată de Parlament ca unică autoritate legiuitoare a țării. În conformitate cu prevederile art. 131 din Constituție, în sistemul procesului penal român, cu excepțiile prevăzute de lege, procurorul este titularul acțiunii publice, iar nu persoana vătămată. Așa fiind și în conformitate cu interesele generale ale societății, procurorul este singurul în drept să dinamizeze procesul penal prin folosirea căilor de atac. De altfel, faptul că o persoană cercetată are calitatea de magistrat nu presupune existența unui conflict de interese între acesta și cel care îl cercetează ori judecă, deoarece între ei nu se află, așa cum susține în mod eronat autorul excepției, raporturi de prepușenie menite să afecteze imparțialitatea justiției. Aceasta, deoarece în materie penală răspunderea este personală, iar procurorul, în calitate de reprezentant al Ministerului Public, apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor, indiferent de funcțiile pe care le îndeplinesc aceștia din urmă, singura calitate ce prevalează fiind doar aceea de cetățean. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 460 alin. 1, 3, 4 și 5, art. 301 alin. 1 teza întâi, art. 316 alin. 1 și 2, art. 340 alin. 1 teza întâi, art. 342 alin. 2 teza întâi și art. 462 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, Curtea constată că autorul excepției s-a limitat doar la o simplă enumerare a lor, fără a arăta în mod concret în ce constă contrarietatea acestora cu prevederile constituționale invocate. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate". În concluzie, Curtea urmează a respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 362 alin. 1 lit. a), art. 460 alin. 1, 3, 4 și 5, art. 301 alin. 1 teza întâi, art. 316 alin. 1 și 2, art. 340 alin. 1 teza întâi, art. 342 alin. 2 teza întâi și art. 462 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală ca inadmisibilă și a dispozițiilor art. 385^2 și art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală ca nefondată. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

1. Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^2 și art. 278^1 alin. 10 teza întâi din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Viorica Luca în Dosarul nr. 2.181/1/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală. 2. Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 362 alin. 1 lit. a), art. 460 alin. 1, 3, 4 și 5, art. 301 alin. 1 teza întâi, art. 316 alin. 1 și 2, art. 340 alin. 1 teza întâi, art. 342 alin. 2 teza întâi și art. 462 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 13 aprilie 2010. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru