DECIZIE nr. 341/2010

Acsinte Gaspar - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Antonia Constantin - procuror Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Ilie Sava și Ana Sava în Dosarul nr. 2.344/90/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Autorii excepției au depus la dosar note scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate așa cum a fost formulată. Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Decizia nr. 4.785 din 9 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 2.344/90/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Ilie Sava și Ana Sava într-o cauză având ca obiect soluționarea recursurilor declarate împotriva unor încheieri pronunțate de Curtea de Apel Pitești - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia consideră că reglementarea criticată "vizează o încetare mascată a contractului de închiriere și îl îndreptățește pe locator să facă o întrerupere a contractului unilateral, fără clauză și fără culpa chiriașului, chiar și atunci când obiectul există". În opinia acestora, trebuie să existe un tratament egal între părți, în speța de față, între chiriaș (titular de contract) și persoana juridică (în calitate de locator), astfel că prin textul de lege criticat se încalcă principiul egalității cetățenilor în fața legii, atribuind un regim preferențial pentru administratori, deși scopul emiterii Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 40/1999 este acela de a proteja chiriașii. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală și-a exprimat opinia în sensul constituționalității reglementării criticate. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie, și anume Decizia nr. 113/2001. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 9 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999 sunt constituționale, acest act normativ fiind adoptat în vederea instituirii unei protecții a chiriașilor, ținând cont însă și de interesele legitime ale proprietarilor, care trebuie ocrotite în egală măsură. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 9 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, care au următorul conținut: "Persoana juridică, care a deținut sau a administrat locuința, va comunică chiriașului titular al contractului de închiriere, în scris, cu confirmare de primire, în termen de 15 zile de la data procesului-verbal de restituire a locuinței, faptul că începând cu această dată poate să încheie un nou contract de închiriere cu proprietarul care a redobândit locuința. În același timp este obligată să pună la dispoziția proprietarului, fără plată, copii de pe contractul de închiriere și de pe anexele la acesta." Autorii excepției susțin că reglementarea criticată contravine dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) și (3) privind accesul liber la justiție, art. 47 alin. (1) referitoare la nivelul de trai, precum și art. 6 și art. 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De asemenea, apreciază că textul de lege criticat contravine și prevederilor de procedură civilă, Codului civil și Legii locuinței nr. 114/1996. Examinând excepția de neconstituționalitate, în ceea ce privește susținerea potrivit căreia textul de lege criticat contravine art. 16 din Legea fundamentală, Curtea reține că atât în doctrină, cât și în jurisprudența constituțională s-a statuat în mod constant că principiul egalității în fața legii nu înseamnă uniformitate, ci presupune instituirea unui tratament egal în situații care nu sunt diferite. De aceea nu sunt excluse, ci, dimpotrivă, sunt admise soluții legislative diferite pentru situații diferite. Așa fiind, reglementarea criticată urmărește să îmbine interesul general cu cel particular, asigurând astfel atât protecția chiriașilor, cât și garantarea dreptului de proprietate privată. Totodată, Curtea constată că nu poate fi reținută nici critica referitoare la încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție și celor ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, liberul acces al părților la justiție nu este îngrădit prin dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 40/1999, ci, dimpotrivă, acest drept este confirmat prin soluționarea litigiilor dintre chiriași și proprietari de către instanța de judecată. De asemenea, în jurisprudența sa, Curtea a decis că măsurile de protecție a chiriașilor, instituite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999, își au temeiul constituțional în art. 47 alin. (1) și art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituție, finalitatea acestei ordonanțe fiind aceea de a reglementa raporturile dintre chiriași și proprietari. Prin urmare, nu poate fi reținută critica referitoare la încălcarea dispozițiilor constituționale și convenționale care garantează un nivel de trai decent, legiuitorul fiind obligat ca, atunci când stabilește limitele și conținutul dreptului de proprietate, să țină seama de interesele proprietarilor, dar și de cele ale chiriașilor, cărora trebuie să le asigure dreptul la o locuință, realizând un echilibru între dreptul de proprietate al persoanelor îndreptățite la restituirea locuințelor și dreptul chiriașilor din aceste locuințe la protecție socială din partea statului. În sfârșit, Curtea constată nu poate fi reținută nici critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999, prin raportare la prevederile Codului civil, Legii locuinței nr. 114/1996 și dispozițiilor de procedură civilă, întrucât examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Ilie Sava și Ana Sava în Dosarul nr. 2.344/90/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 25 martie 2010. PREȘEDINTE, Acsinte GASPAR

Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora