DECIZIE nr. 225/2010

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Simona Ricu - procuror Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 și ale art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepție ridicată de Consiliul Local al Orașului Ungheni în Dosarul nr. 1.341./102/2009 (nr. în format vechi 3.526/2009) al Tribunalului Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției, deoarece, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat în sensul respingerii aceleiași excepții, față de aceleași critici de neconstituționalitate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 13 iulie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.341./102/2009 (nr. în format vechi 3.526/2009), Tribunalul Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 și ale art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Consiliul Local al Orașului Ungheni într-o cauză de contencios administrativ privind suspendarea executării unui act administrativ. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textele de lege criticate, prin instituirea facultății instanței de judecată de a dispune suspendarea executării unui act administrativ, înainte de judecată în fond, încalcă principiul prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, precum și regula executării din oficiu a unui astfel de act. Autoritatea emitentă a actului administrativ respectiv este pusă în situația de a dovedi legalitatea acestuia, fără a avea posibilitatea propunerii de probe în acest sens, care pot fi administrate doar cu ocazia judecării în fond. În plus, se arată că instanța de judecată se subrogă astfel în dreptul autorităților locale de a hotărî autonom asupra treburilor interne pe care le au în competență. Tribunalul Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile de lege criticate se justifică prin urgența și caracterul provizoriu al măsurii de suspendare a actului administrativ, iar în cadrul cererii de suspendare pot fi formulate apărări. Dacă sunt îndeplinite cerințele legii, instanța de judecată poate dispune suspendarea actului, fără ca prin aceasta să "hotărască autonom asupra treburilor interne" din competența autorităților administrației publice locale. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 14 și ale art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 20, 21 și 22 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textele de lege criticate au următorul cuprins: - Art. 14 - Suspendarea executării actului: "(1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.

(2) Instanța soluționează cererea de suspendare, de urgență și cu precădere, cu citarea părților.

(3) Când în cauză este un interes public major, de natură a perturba grav funcționarea unui serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusă și de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător.

(4) Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.

(5) În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu același conținut ca și cel suspendat de către instanță, acesta este suspendat de drept. În acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilă.

(6) Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive.

(7) Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.";

- Art. 15 - Solicitarea suspendării prin acțiunea principală: "(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.

(2) Dispozițiile art. 14 alin. (2)-(7) se aplică în mod corespunzător.

(3) Hotărârea dată cererii de suspendare este executorie de drept, iar introducerea recursului, potrivit art. 14 alin. (4), nu suspendă executarea.

(4) În ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)."

În opinia autorului excepției, textele de lege menționate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (2) potrivit căruia nimeni nu este mai presus de lege, ale art. 21 alin. (2) privind interdicția îngrădirii prin lege a exercițiului accesului liber la justiție, ale art. 24 care garantează dreptul la apărare, ale art. 120 alin. (1) care statuează principiile descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice ca principii de bază ale administrației publice locale și ale art. 121 alin. (1), potrivit cărora autonomia locală se realizează, la nivelul administrației publice din comune și orașe, prin consiliile locale alese și primarii aleși, în condițiile legii. Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională observă că s-a mai pronunțat în numeroase rânduri asupra constituționalității dispozițiilor art. 14 și ale art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, controlul de constituționalitate fiind raportat la prevederile art. 16 alin. (2), art. 21 alin. (2) și ale art. 24 din Constituție, invocate și în acest dosar. Astfel, prin Decizia nr. 1.211 din 11 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 10 decembrie 2008, sau Decizia nr. 804 din 27 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 23 octombrie 2007, Curtea, pentru argumentele acolo reținute, a respins excepția de neconstituționalitate. Cele statuate în jurisprudența constituțională în materie, la care s-a făcut referire, își mențin valabilitatea, întrucât în cauza de față nu au fost prezentate elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe. Cât privește critica de neconstituționalitate privind încălcarea art. 120 alin. (1) și a art. 121 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea Constituțională constată că sunt neîntemeiate. Atribuția definitorie a puterii judecătorești este înfăptuirea justiției, iar, în materia actelor administrative emise de autorități publice, prevederile art. 126 alin. (6) din Constituție garantează controlul judecătoresc asupra acestora, exercitat pe calea contenciosului administrativ. A afirma că un asemenea control are semnificația încălcării principiului autonomiei locale, prin amestecul unei instanțe de judecată în "treburile interne ale administrației publice", echivalează cu negarea principiului separației puterilor în stat și al garantării liberului acces la justiție, principii ce condiționează existența și funcționarea efectivă a statului de drept într-o societate democratică. În plus, instanțele de judecată sunt învestite cu efectuarea controlului de legalitate și temeinicie asupra actelor administrative, acte ce, chiar dacă se bucură, până la proba contrarie, de prezumția de legalitate, nu pot fi sustrase cenzurii judecătorești sub aceste aspecte, fără ca astfel să se realizeze, așa cum susține autorul excepției, încălcarea competenței autorității publice, guvernate de principiul autonomiei locale. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 și ale art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepție ridicată de Consiliul Local al Orașului Ungheni în Dosarul nr. 1.341./102/2009 (nr. în format vechi 3.526/2009) al Tribunalului Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 9 martie 2010. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi __________