DECIZIE nr. 224/2010

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Simona Ricu - procuror Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 teza a doua din Legea nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, excepție ridicată de Eugen Ciobotă în Dosarul nr. 199/43/2009 al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent informează Curtea asupra faptului că autorul excepției a transmis la dosarul cauzei "precizări scrise" prin care argumentează cererea sa de admitere a excepției de neconstituționalitate, invocând, în plus față de textele menționate în motivarea scrisă depusă în fața instanței de judecată, și prevederile art. 15 alin. (1) și ale art. 16 alin. (1) din Constituție, precum și unele dispoziții din Legea nr. 53/2003 -Codul muncii. Prin același înscris solicită și judecarea în lipsă. De asemenea, instituția Avocatul Poporului a transmis, în calitate de pârâtă, note scrise prin care solicită și motivează respingerea excepției de neconstituționalitate. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 23 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 199/43/2009, Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 teza a doua din Legea nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Eugen Ciobotă într-o cauză având ca obiect o acțiune în anulare a unui act administrativ. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale "în măsura în care Regulamentul de organizare și funcționare a instituției Avocatul Poporului stabilește competența instanței de judecată a contestației la sancțiunea disciplinară aplicată personalului instituției Avocatul Poporului ca fiind instanța de contencios administrativ", deoarece, potrivit normelor constituționale invocate, competența instanțelor judecătorești se poate stabili doar prin lege organică, și nu prin regulament. Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal apreciază că textul de lege examinat este constituțional, iar autorul excepției face o confuzie între "competența instanțelor" și "stabilirea răspunderii." Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, înscrisurile transmise la dosar de părți, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 35 teza a doua din Legea nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 15 septembrie 2004, al căror conținut este următorul: "Art. 35. - Încălcarea prevederilor prezentei legi sau ale Regulamentului de organizare și funcționare a instituției Avocatul Poporului de către personalul acesteia atrage răspunderea penală, disciplinară sau administrativă, după caz. Răspunderea disciplinară se stabilește conform Regulamentului de organizare și funcționare a instituției Avocatul Poporului." În opinia autorului excepției, actul normativ criticat contravine, în ordinea invocării lor, prevederilor constituționale ale art. 126 alin. (2) și (6), potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute de lege", respectiv prin care este garantat controlul judecătoresc al instanțelor de contencios administrativ asupra actelor administrative ale autorităților publice, ale art. 124 alin. (1) conform cărora "Justiția se înfăptuiește în numele legii", ale art. 61 alin. (1) care consacră Parlamentului rolul de unică autoritate legiuitoare a țării și ale art. 73 alin. (3) lit. l) potrivit cărora organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești se reglementează prin lege organică. Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională observă că, în esență, criticile de neconstituționalitate formulate constau în aceea că, potrivit dispozițiilor de lege criticate, competența materială a instanței de judecată învestite cu soluționarea contestației îndreptate împotriva actelor prin care se stabilește răspunderea disciplinară a funcționarului se stabilește prin Regulamentul de organizare și funcționare a instituției Avocatul Poporului, ceea ce, în opinia autorului excepției, contravine textelor constituționale mai sus enunțate. Curtea Constituțională constată că aceste critici de neconstituționalitate nu sunt întemeiate. Dispozițiile art. 35 teza a doua din Legea nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului conțin, în realitate, norme de trimitere, în sensul că răspunderea disciplinară se stabilește conform Regulamentului de organizare și funcționare a instituției Avocatul Poporului. Or, instituția răspunderii disciplinare nu poate fi confundată cu cea a competenței instanțelor. Stabilirea răspunderii disciplinare în urma constatării, de către o comisie anume desemnată în cadrul unei instituții publice, a săvârșirii unor abateri disciplinare de către funcționari ai acelei instituții constituie o procedură obișnuită, cu caracter intern și anterioară procedurii jurisdicționale. Pe de altă parte, conform art. 126 alin. (2) din Constituție, competența instanțelor judecătorești este prevăzută numai prin lege și semnifică stabilirea acelei instanțe care are dreptul de a soluționa un anumit litigiu. Prin urmare, nu se pot reține susținerile autorului excepției de neconstituționalitate potrivit cărora textul de lege criticat determină instanța de judecată competentă să soluționeze contestațiile formulate în cazul stabilirii răspunderii disciplinare. Totodată, dispozițiile examinate nu exclud acele acte care stabilesc răspunderea disciplinară de la cenzura instanței de judecată sau de la controlul de contencios administrativ, garantat de art. 126 alin. (6) din Constituție. Ca atare, nu se poate susține nici că reglementarea legală criticată contravine prevederilor constituționale ale art. 61 alin. (1), care consacră Parlamentului rolul de unică autoritate legiuitoare a țării sau ale art. 73 alin. (3) lit. l), potrivit cărora organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești se reglementează prin lege organică. Cât privește invocarea, prin "precizările scrise" depuse de autorul excepției la dosarul cauzei înaintea termenului de judecată din 9 martie 2010, a dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (1) privind principiul universalității legii și ale art. 16 alin. (1) referitoare la principiul egalității cetățenilor, Curtea constată că acestea constituie argumente suplimentare, invocate ulterior ridicării excepției de neconstituționalitate în fața instanței de judecată și fără încunoștințarea părții adverse, astfel că nu pot fi primite. Cadrul procesual specific soluționării excepției de neconstituționalitate este cel stabilit prin încheierea instanței de judecată prin care este sesizată Curtea Constituțională și nu poate fi modificat direct în fața acesteia. Totodată, prin același înscris, autorul excepției raportează critica de neconstituționalitate și la unele prevederi din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, susțineri ce, de asemenea, nu pot fi reținute, deoarece controlul de constituționalitate nu vizează conformitatea textelor de lege examinate cu alte dispoziții din legislația infraconstituțională. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 teza a doua din Legea nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, excepție ridicată de Eugen Ciobotă în Dosarul nr. 199/43/2009 al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 9 martie 2010. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi _________