DECIZIE nr. 1235/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Karoly - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 209/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excepție ridicată de Sandu Titi în Dosarul nr. 4.537/98/2010 al Tribunalului Ialomița - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului nr. 4.525D/2010. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 4.526D/2010, având ca obiect o excepție de neconstituționalitate identică, excepție ridicată de Maria Ioniță în Dosarul nr. 4.536/98/2010 al Tribunalului Ialomița - Secția civilă. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 4.526D/2010 la Dosarul nr. 4.525D/2010. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 4.526D/2010 la Dosarul nr. 4.525D/2010, care este primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens se apreciază că interdicția cumulului dintre veniturile realizate din prestarea unei activități și cele rezultate din pensia de invaliditate gradul I sau II nu încalcă prevederile constituționale invocate, aceasta fiind justificată tocmai de faptul că persoana în cauză și-a recăpătat capacitatea de muncă. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele: Prin încheierile din 19 octombrie 2010, pronunțate în dosarele nr. 4.537/98/2010 și nr. 4.536/98/2010, Tribunalul Ialomița - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 209/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excepție ridicată de Sandu Titi și Maria Ioniță în cauze având ca obiect soluționarea cererilor de anulare a deciziilor de suspendare a plății pensiei de invaliditate gradul II emise în temeiul art. 92 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 19/2000 și de recuperare a debitelor acumulate ca urmare a nerespectării acestor dispoziții legale. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile legale criticate îngrădesc dreptul la muncă, încălcând astfel art. 41 alin. (1) din Constituție. Tribunalul Ialomița - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens se arată că persoana aflată în gradul I sau II de invaliditate se caracterizează, potrivit art. 54 lit. a) și b) din Legea nr. 19/2000, prin pierderea totală a capacității de muncă, astfel încât aceasta, în mod evident, nu poate presta muncă și, prin urmare, pe perioada acestei invalidități legiuitorul nu are posibilitatea obiectivă de a-i îngrădi dreptul la muncă. Rațiunea dispozițiilor legale contestate este aceea de a permite exercitarea liberă a dreptului la muncă și de a preîntâmpina situația abuzivă a cumulului veniturilor obținute din desfășurarea unei activități cu cele de pensie de invaliditate de gradul I sau II. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate formulată este neîntemeiată. În acest sens se arată că textul art. 41 alin. (1) din Constituție, invocat în susținerea excepției, nu are incidență în cauză din moment ce persoanele încadrate în gradul I sau II de invaliditate se află în situația pierderii totale a capacității de muncă. Astfel, ele nu pot presta activitate, motiv pentru care, pe perioada încadrării în această situație, beneficiază în sistemul public de pensii de un venit de înlocuire pentru pierderea veniturilor profesionale asigurate, ce se acordă sub forma pensiei de invaliditate. Avocatul Poporului consideră că textele legale criticate sunt constituționale. În acest sens se arată că dispozițiile legale contestate reprezintă o măsură de protecție socială în vederea evitării unor eventuale abuzuri de cumul al veniturilor obținute prin prestarea unei activități cu cele rezultate din pensia de invaliditate gradul I sau II. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie dispozițiile Legii nr. 209/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 9 iunie 2009. În realitate, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, autorii excepției critică dispozițiile articolului unic pct. 5 din Legea nr. 209/2009. Curtea constată că aceste dispoziții sunt de modificare a legii de bază, respectiv a Legii nr. 19/2000, astfel încât, având în vedere prevederile art. 62 din Legea nr. 24/2000, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, urmează a se reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile art. 92 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 19/2000, care au următorul cuprins: "(1) Plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care: [

]

g) beneficiarul unei pensii de invaliditate de gradul I sau II se regăsește în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. I, II și IV lit. b)-f);".

Autorii excepției susțin că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă. Examinând excepția de neconstituționalitate formulată, Curtea constată următoarele: I. Ulterior sesizării Curții Constituționale, Legea nr. 19/2000 a fost abrogată prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Ținând cont de Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea constată că, în cauza de față, dispozițiile legale criticate produc în continuare efecte juridice asupra situației personale a autorilor excepției din moment ce, pe lângă suspendarea plății pensiei, s-a dispus și recuperarea unui debit rezultat din aplicarea textului legal criticat, debit constând în sumele de bani încasate cu titlu de pensie de invaliditate gradul II pe perioada cât a cumulat această pensie cu venituri realizate prin activități independente în condițiile art. 5 alin. (1) pct. IV din Legea nr. 19/2000. II. Pe fondul excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că art. 92 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 19/2000 prevede suspendarea plății pensiei de invaliditate gradul I și II în cazul în care beneficiarul acestui drept de asigurări sociale prestează activitate. Rațiunea care a stat la baza textului legal criticat ține de faptul că persoana în cauză beneficiază de acest drept în considerarea faptului că și-a pierdut total capacitatea de muncă, fiind încadrată în gradul I sau II de invaliditate; în măsura în care persoana își redobândește, parțial sau total, capacitatea de muncă, va fi încadrată în gradul III de invaliditate sau chiar își încetează calitatea de pensionar de invaliditate, după caz. Astfel, legiuitorul a prevăzut, în mod firesc, suspendarea plății pensiei de invaliditate în cazul în care persoana beneficiară desfășoară activitate, urmând ca, în funcție de rezultatul revizuirii medicale, fie să se dispună încetarea plății acesteia, fie plata ei într-un alt cuantum, dacă persoana este încadrată în gradul III de invaliditate. Este lipsit de orice sens și rațiune ca o persoană să poată cumula atât veniturile realizate prin prestarea unei munci cu cele de care beneficiază tocmai pentru faptul că și-a pierdut în totalitate capacitatea de muncă. Dreptul la muncă al persoanei nu este în niciun mod îngrădit, aceasta având posibilitatea nelimitată de a presta o muncă; suspendarea plății pensiei de invaliditate este consecința recăpătării capacității de muncă a persoanei respective. Prin urmare, prestarea muncii nu este condiționată în niciun fel de pensia de invaliditate primită, plata acesteia din urmă fiind însă condiționată de pierderea în totalitate a dreptului la muncă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 92 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excepție ridicată de Sandu Titi și Maria Ioniță în dosarele nr. 4.537/98/2010 și nr. 4.536/98/2010 ale Tribunalului Ialomița - Secția civilă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 22 septembrie 2011. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-șef, Benke Karoly