DECIZIE nr. 515/2025

Elena-Simina Tănăsescu - președinte

Asztalos Csaba-Ferenc - judecător

Mihai Busuioc - judecător

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dacian-Cosmin Dragoș - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Laura-Iuliana Scântei - judecător

Bianca Drăghici - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 169^1 alin. (3) ultima teză din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu referire la sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații“, astfel cum a fost interpretată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepție ridicată de Temistocle Trifăilă în Dosarul nr. 2.378/121/2018 al Tribunalului Galați - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.198D/2021.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv deciziile nr. 104 din 27 februarie 2025 și nr. 76 din 9 februarie 2021.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Sentința civilă nr. 360 din 9 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 2.378/121/2018, Tribunalul Galați - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 169^1 alin. (3) ultima teză din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu referire la sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații“, astfel cum a fost interpretată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Excepția a fost ridicată de Temistocle Trifăilă într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației la decizia de pensionare.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, este neconstituțională, întrucât interpretarea dată dispozițiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 reprezintă o încălcare a dispozițiilor constituționale referitoare la caracterul neretroactiv al legii civile. Astfel, pensiile calculate cu stagiile de cotizare reduse și aflate în plată sunt drepturi născute anterior Legii nr. 263/2010, constituind drepturi câștigate, așa încât modificarea regimului acestora prin majorarea stagiului de cotizare la 35 de ani constituie o încălcare a principiului consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție.

6. Se apreciază că decizia instanței supreme adaugă la lege prin caracterizarea dispozițiilor art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 ca fiind de recalculare a pensiilor, aplicându-se, în mod imperativ, de la data nașterii dreptului. Or, acordarea punctajului suplimentar nu constituie nașterea unui drept, ci pensionarul este obligat să suporte retroactiv stagii de cotizare mai mari, care nu erau prevăzute de legea în baza căreia s-a deschis dreptul la pensie. Astfel, trimiterea la stagiile complete de cotizare din Legea nr. 263/2010, și pentru persoanele pensionate anterior acestui act normativ, constituie o încălcare a dispozițiilor constituționale, deoarece instanța supremă și-a depășit competențele de interpretare a legii și a trecut în domeniul legiferării, introducând astfel dispoziții cu caracter special care sunt de competența exclusivă a legiuitorului.

7. Se consideră că sunt încălcate prevederile art. 1 alin. (4) și (5) din Constituție, întrucât interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție este făcută prin dispozițiile unei hotărâri a Guvernului care nu poate fi obligatorie și pentru instanța supremă în susținerea raționamentului de aplicare, deoarece se schimbă raportul juridic dintre forța juridică a hotărârilor Guvernului și cea a legii.

8. Se mai consideră că prin interpretarea dată de instanța supremă se schimbă inclusiv structura legii, întrucât dispozițiile art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, așa cum au fost introduse prin Legea nr. 192/2015 pentru completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, au creat un titlu nou referitor la recalcularea pensiilor, deși Legea nr. 263/2010 nu cuprinde un asemenea titlu, și ignoră faptul că respectivele dispoziții sunt incluse expres de legiuitor în capitolul privind dispozițiile tranzitorii.

9. Se menționează că Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunțată de instanța supremă, este contrară art. 1 alin. (4) din Constituție, pentru că modifică stagiile de cotizare, inclusiv pe cele stabilite prin hotărâri judecătorești definitive, încălcânduse, astfel, și deciziile nr. 40 din 22 septembrie 2008 și nr. 11 din 25 mai 2015 ale instanței supreme, prin care au fost stabilite stagii de cotizare reduse pentru persoanele pensionate cu 20 de ani vechime în baza Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.

10. Se apreciază că dispozițiile de lege criticate contravin și dispozițiilor art. 16 alin. (1), ale art. 44 și ale art. 47 din Constituție, precum și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin crearea unui regim discriminatoriu și încălcarea dreptului de proprietate.

11. Se afirmă că acordarea beneficiului suplimentar pentru munca în condiții superioare, prin majorarea stagiului de cotizare la cel prevăzut de Legea nr. 263/2010, creează un regim juridic discriminatoriu față de pensionarii care au primit acest punctaj suplimentar cu stagiul de cotizare prevăzut de legea în vigoare la data stabilirii dreptului. Astfel, prin majorarea stagiului de cotizare de la 20 la 35 de ani, punctajul mediu anual este unul mai mic decât cel raportat la stagiul de cotizare de 20 de ani, stagiu ce a fost luat în calcul pentru persoanele care au beneficiat de punctajul suplimentar. Or, egalitatea de tratament și interzicerea discriminării, principii care își au izvorul în art. 16 din Constituție, stabilesc, în esență, că persoanele trebuie să se bucure de egalitate de tratament, autorităților publice și private fiindu-le interzisă dezavantajarea unora în favoarea altora.

12. Ca atare, recalcularea în baza Legii nr. 192/2015 nu se poate face decât în raport cu anul ieșirii la pensie și cu actul normativ sub imperiul căruia persoana asigurată s-a pensionat, scopul declarat de legiuitor la emiterea actului normativ fiind acela de a înlătura inechitățile, obiectiv major al politicii pensiilor.

13. Tribunalul Galați - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât nu ar putea fi reținut stagiul de cotizare în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, deoarece s-ar ajunge la acordarea unei duble prestații de asigurări sociale pentru același motiv, în condițiile în care legea a instituit o majorare a punctajelor anuale cu luarea în considerare a stagiilor complete de cotizare prevăzute de legislația în vigoare în perioada respectivă, cu excluderea situațiilor în care, pentru determinarea punctajului mediu anual, s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de actele normative cu caracter special. Așadar, prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a statuat că sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații“ se referă la legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv la Legea nr. 263/2010. Or, nici dispozițiile legale criticate și nici interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție nu sunt contrare dispozițiilor constituționale ce reglementează neretroactivitatea legii, egalitatea în fața legii, dreptul de proprietate privată și nivelul de trai.

14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

17. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații“ din cuprinsul art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, în interpretarea dată acesteia prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1037 din 6 decembrie 2018. Art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, în care este cuprinsă sintagma criticată, are următorul conținut: „În cazul persoanelor prevăzute la alin. (2), la numărul total de puncte realizate de acestea până la data prezentei recalculări se adaugă numărul de puncte corespunzător majorării rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1), la determinarea punctajului mediu anual utilizându-se stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații.“

18. Curtea reține că prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanța supremă a stabilit că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, introdus prin Legea nr. 192/2015 pentru completarea acestei legi, sintagma «stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații» se referă la legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv la Legea nr. 263/2010 “. De asemenea, Curtea constată că, ulterior sesizării sale, Legea nr. 263/2010 a fost abrogată prin art. 168 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1089 din 4 decembrie 2023. Însă, având în vedere cele reținute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, precum și aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, se va analiza constituționalitatea dispozițiilor de lege criticate.

19. Autorul excepției consideră că dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3 )-( 5) privind principiile statului de drept, principiul separației puterilor în stat, al legalității, al calității legii și al securității juridice, ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale art. 16 alin. (1) și (2) referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art. 47 referitor la nivelul de trai, ale art. 108 alin. (1) și (2) referitor la emiterea hotărârilor Guvernului, ale art. 126 alin. (3) referitor la competența Înaltei Curți de Casație și Justiție de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii, ale art. 142 alin. (1) potrivit căruia Curtea Constituțională este garantul supremației Constituției și ale art. 147 privind deciziile Curții Constituționale. De asemenea, se invocă și art. 1 privind protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

20. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate, din perspectiva unor critici similare, au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, instanța de contencios constituțional pronunțând numeroase decizii, spre exemplu, Decizia nr. 506 din 13 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1015 din 25 octombrie 2021, Decizia nr. 732 din 4 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 4 ianuarie 2022, Decizia nr. 804 din 7 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 10 februarie 2022, Decizia nr. 427 din 29 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1254 din 27 decembrie 2022, Decizia nr. 355 din 27 iunie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1062 din 24 noiembrie 2023, sau Decizia nr. 104 din 27 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 31 iulie 2025.

21. Astfel, în jurisprudența sa în materie, Curtea Constituțională a constatat că Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, clarifică modul de interpretare și aplicare a legii, iar interpretarea dată sintagmei „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații“ este constituțională. Faptul că autorii excepțiilor de neconstituționalitate stăruie în a interpreta sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații“ în sensul dorit de aceștia, și anume cu referire la stagiile de cotizare stabilite la data pensionării, și nu la cele prevăzute de legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv la Legea nr. 263/2010, opunându-se deci interpretării date prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nu constituie un veritabil aspect de neconstituționalitate care să atragă sancționarea art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 din perspectiva prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție.

22. Referitor la criticile formulate în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (4) din Constituție, prin Decizia nr. 427 din 29 septembrie 2022, precitată, paragraful 51, Curtea a reținut că, prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu s-a substituit legiuitorului, prin crearea unei reguli privitoare la stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, ci s-a menținut în limitele competenței sale conferite de legiuitorul constituant prin art. 126 alin. (3) din Legea fundamentală, de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești. Clarificarea asupra legii aplicabile stagiilor de cotizare în vederea recalculării pensiilor a fost realizată de instanța supremă prin interpretarea coroborată a mai multor prevederi legale, fără să instituie noi norme de drept, așadar fără să intervină în prerogativele exclusive ale puterii legislative. Soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este rezultatul unui raționament logic, bazat pe prevederi legale deja existente în ansamblul legislativ, utilizând regulile de interpretare logico-juridică specifice activității judiciare, nicidecum celei de elaborare a legilor. Prin urmare, Curtea Constituțională nu a putut reține pretinsa încălcare a principiului separației puterilor în stat, întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție nu a făcut altceva decât să interpreteze norma de drept, fără să își aroge atribute specifice puterii legislative.

23. În ceea ce privește criticile formulate prin raportare la prevederile art. 16 din Constituție, Curtea a constatat că acestea vizează diferența de tratament generată de interpretarea și aplicarea în mod diferit de către instanțele de judecată a dispozițiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010. Curtea a amintit că Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a dat o interpretare unitară acestor dispoziții de lege, astfel că aceste susțineri sunt neîntemeiate.

24. Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 44 și 47 din Constituție și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, Curtea a reținut că dreptul la pensie este un drept preconstituit încă din perioada activă a vieții individului, acesta fiind obligat prin lege să contribuie la bugetul asigurărilor sociale de stat procentual, raportat la nivelul venitului realizat. Cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivității, se constituie într-un drept câștigat, astfel încât diminuarea acestui cuantum nu poate fi acceptată nici măcar cu caracter temporar. Prin sumele plătite sub forma contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, persoana în cauză, practic, și-a câștigat dreptul de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivității; astfel, contributivitatea, ca principiu, este de esența dreptului la pensie, iar derogările, chiar și temporare, referitoare la obligația statului de a plăti cuantumul pensiei rezultat în urma aplicării acestui principiu afectează substanța dreptului la pensie. În consecință, Curtea a observat că, potrivit dispozițiilor art. 169^1 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, „în situația în care, în urma aplicării prevederilor alin. (1)-(3), rezultă un punctaj mediu anual mai mic, se mențin punctajul mediu anual și cuantumul aferent aflat în plată sau cuvenit la data recalculării“. Prin urmare, legea prevede garanții exprese pentru păstrarea cuantumului pensiei, astfel că nu se poate aprecia că schimbarea elementelor în funcție de care aceasta a fost calculată afectează dreptul la pensie, așa cum a fost stabilit anterior.

25. Pentru toate aceste argumente, Curtea a constatat ca fiind neîntemeiate și criticile raportate la art. 15 alin. (2) din Constituție, de vreme ce nu se poate reține că prin aplicarea art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 a fost afectat cuantumul pensiei stabilit anterior.

26. În privința criticilor de neconstituționalitate raportate la art. 108 alin. (2) din Constituție, prin Decizia nr. 506 din 13 iulie 2021, precitată, paragraful 36, Curtea a reținut că verificarea eventualității ca o hotărâre a Guvernului să modifice legea în executarea căreia a fost emisă depășește competențele Curții Constituționale (a se vedea în acest sens Decizia nr. 17 din 14 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 20 mai 2021, paragraful 79).

27. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

28. Curtea mai reține că, în prezenta cauză, deși se invocă în mod formal art. 142 alin. (1) și art. 147 din Constituție, în realitate, nu se motivează pretinsa contrarietate a prevederilor criticate cu dispozițiile constituționale invocate. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate. Prin urmare, Curtea nu se poate substitui autorului excepției în ceea ce privește formularea unor motive de neconstituționalitate. Acest fapt ar avea semnificația exercitării unui control de constituționalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispozițiile art. 146 din Constituție.

29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Temistocle Trifăilă în Dosarul nr. 2.378/121/2018 al Tribunalului Galați - Secția I civilă și constată că sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații“ din cuprinsul art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în interpretarea dată acesteia prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, este constituțională în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Galați - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 23 octombrie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent,

Bianca Drăghici