DECIZIE nr. 842/2011

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 237 alin. (1) lit. b) și alin. (7) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Comprodexim" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 3.694/3/2010 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 și ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 237 alin. (7) din aceeași lege. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 4 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3.694/3/2010, Tribunalul București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate art. 237 alin. (1) lit. b) și alin. (7) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale. Excepția a fost invocată de Societatea Comercială "Comprodexim" - S.R.L. din București, într-un dosar având ca obiect numirea unui lichidator judiciar. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate aduc atingere bunei funcționări a societăților comerciale și dreptului asociaților de a realiza activități comerciale. De asemenea, se menționează că dispozițiile Legii nr. 302/2005 pentru modificarea și completarea Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale își produc efectele retroactiv asupra prevederilor din actele constitutive care respectau dispozițiile legale în vigoare la momentul constituirii societății. Tribunalul București - Secția a VI-a comercială apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 237 alin. (1) lit. b) și alin. (7) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, care au următorul conținut: - Art. 237 alin. (1) lit. b) și alin. (7): "(1) La cererea oricărei persoane interesate, precum și a Oficiului Național al Registrului Comerțului, tribunalul va putea pronunța dizolvarea societății în cazurile în care: [

]

b) societatea care nu a depus, în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situațiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul registrului comerțului. [

]

(7) Dacă în termen de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești de dizolvare nu se procedează la numirea lichidatorului, judecătorul delegat, la cererea oricărei persoane interesate, numește un lichidator de pe Lista practicienilor în reorganizare și lichidare, remunerarea acestuia urmând a fi făcută din averea persoanei juridice dizolvate sau, în cazul lipsei acesteia, din fondul de lichidare constituit în temeiul Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, cu modificările și completările ulterioare."

Ulterior sesizării Curții Constituționale, lit. b) a alin. (1) al art. 237 a fost abrogată prin art. III lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2011 pentru modificarea și completarea Legii contabilității nr. 82/1991 și pentru modificarea altor acte normative incidente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 285 din 22 aprilie 2011. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind statul român, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 23 teza a doua privind libertatea individuală, art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, Curtea constată că, ulterior sesizării sale, acestea au fost abrogate. Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 Curtea Constituțională și-a reconsiderat jurisprudența cu privire la sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, constatând că aceasta este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Astfel, Curtea a statuat că "se poate solicita controlul de constituționalitate numai al acelor dispoziții legale care, în cazuri concrete, sunt incidente pentru soluționarea litigiilor aflate pe rolul instanțelor, legi sau ordonanțe în ansamblu ori doar anumite reglementări din cuprinsul acestora. Instituirea acestei proceduri de control al constituționalității legii aplicabile în cauza dedusă judecății instanței de fond, ca modalitate de acces la justiție, implică în mod necesar asigurarea posibilității de a o utiliza pentru toți cei care au un drept, un interes legitim, capacitate și calitate procesuală. Condiția ca dispoziția legală criticată pentru neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei este, evident, necesară, dar și suficientă." Curtea a mai constatat că "prin aplicarea rigidă a condiției ca legea sau ordonanța să fie "în vigoare" la data ridicării excepției, ca și la data soluționării acesteia de Curtea Constituțională, se înlătură de la controlul de constituționalitate dispozițiile legale determinante în soluționarea cauzei". În aceste condiții, Curtea va analiza constituționalitatea dispozițiilor art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, ca și pe cele ale art. 237 alin. (7) din aceeași lege, întrucât și-au produs efectele față de autorul excepției de neconstituționalitate, potrivit principiului tempus regit actum. Curtea constată că susținerile autorului excepției de neconstituționalitate sunt neîntemeiate. Legiuitorul are competența de a reglementa, cu respectarea dispozițiilor constituționale, activitatea societăților comerciale. Faptul că după înființarea unei societăți comerciale au fost edictate noi reguli care guvernează activitatea acestora pe viitor nu constituie o încălcare a principiului neretroactivității legii civile prevăzut de art. 15 alin. (2) și nicio încălcare a principiului separației puterilor în stat. În ceea ce privește încălcarea art. 16 din Constituție, prin Decizia nr. 238 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 2 mai 2007, Curtea a reținut că prevederile art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 se aplică fără discriminare tuturor subiectelor de drept la care se referă, și anume tuturor societăților comerciale care nu au depus, în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situațiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul registrului comerțului. De asemenea, nu se poate reține incidența art. 52 din Constituție care se referă la vătămarea unui drept ori într-un interes legitim al unei persoane, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal al unei cereri, precum și la răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare și nici incidența art. 23 din Constituție care se referă la libertatea individuală a persoanei fizice. În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 53 din Constituție, Curtea reține că acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, restrângere care, astfel cum s-a arătat anterior, în cazul de față nu s-a constatat. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, soluția și considerentele acestei decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, inclusiv în privința art. 237 alin. (7) din Legea nr. 31/1990. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 237 alin. (1) lit. b) și alin. (7) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Comprodexim" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 3.694/3/2010 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 23 iunie 2011. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent, Fabian Niculae