DECIZIE nr. 774/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 alin. (2) și (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Anca Irina" - S.A. din Venus - Mangalia în Dosarul nr. 3.200/118/2008 al Curții de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal și care face obiectul Dosarului nr. 2.423D/2010 al Curții Constituționale. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții nr. 2.861D/2010, care are ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile art. 44 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Critica a fost formulată de Societatea Comercială "Hermes Trade Operator" - S.R.L. din Buzău în Dosarul nr. 301/42/2010 al Curții de Apel Ploiești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Curtea, având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele mai sus menționate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condițiile legale pentru conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 2.861D/2010 la Dosarul nr. 2.423D/2010, care a fost primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții în această materie. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele: Prin Încheierea din 5 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3.200/118/2008, Curtea de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 alin. (2) și (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Anca Irina" - S.A. din Venus - Mangalia într-un dosar având ca obiect o acțiune în anularea unui act administrativ fiscal. Prin Încheierea din 7 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 301/42/2010, Curtea de Apel Ploiești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Hermes Trade Operator" - S.R.L. din Buzău într-un dosar având ca obiect o acțiune în anularea unui act administrativ fiscal. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează că modalitatea de comunicare a actului administrativ fiscal reglementată de art. 44 alin. (2) lit. d) și alin. (3) din Codul de procedură fiscală este exclusiv alternativă celorlalte modalități prevăzute de art. 44 alin. (2) lit. a), b) și c), și nu subsecventă acestora, organul administrativ fiscal având dreptul de a alege varianta de comunicare în mod discreționar, fără a respecta o anumită ordine. Modalitatea de comunicare a actului prin publicitate, astfel cum este reglementată de art. 44 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, respectiv prin afișarea la ușa organului fiscal emitent și prin publicarea pe internet a unui anunț cu privire la emiterea actului pe numele contribuabilului, îngrădește dreptul acestuia de a se adresa justiției, drept consacrat de art. 21 alin. (1), (2) și (4) din Constituție, întrucât nu oricine are acces la internet și posibilitatea de a se deplasa la sediul organului fiscal pentru a vedea dacă s-a publicat sau s-a afișat vreo decizie emisă împotriva sa. De asemenea, autorii excepției susțin că prevederile legale criticate îngrădesc accesul liber la justiție și dreptul la apărare, deoarece modalitatea de comunicare, astfel cum este prevăzută de norma legală criticată, nu este de natură să conducă la o cunoaștere efectivă de către contribuabil a conținutului actului administrativ fiscal. Curtea de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal și Curtea de Apel Ploiești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât procedura de comunicare a actelor administrativ fiscale prin publicitate, respectiv prin afișare la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, este doar una din posibilitățile de aducere la cunoștința contribuabilului a actului emis în sarcina sa. O astfel de modalitate de comunicare se realizează atunci când se constată lipsa de la domiciliu a destinatarului, fiind o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor întocmite de organele fiscale, iar prin contestația administrativă fiscală care se formulează potrivit art. 205 și următoarele din Codul de procedură fiscală contribuabilul interesat are posibilitatea să își formuleze toate apărările necesare, astfel că atât accesul liber la justiție, cât și garantarea dreptului la apărare sunt asigurate. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 44 alin. (2) și (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările și completările ulterioare, texte de lege care au următorul conținut: "(2) Actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează:

a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;

b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului;

c) prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia;

d) prin publicitate.

(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 11 alin. (2) și (3) - Dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 31 alin. (2) - Dreptul la informație și în art. 52 alin. (1) - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. De asemenea, sunt considerate a fi încălcate și prevederile art. 6 paragraful 1 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 2 pct. 1 și art. 26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, Curtea constată că s-a pronunțat asupra constituționalității acestora, prin raportare la aceleiași prevederi constituționale invocate și în cauza de față, prin Decizia nr. 193 din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 16 martie 2009. Cu acel prilej Curtea a reținut că actul administrativ fiscal se comunică "la domiciliul fiscal al contribuabilului, domiciliu declarat de contribuabilul persoană fizică sau juridică străină la înregistrarea ca plătitor de taxe și impozite, sau există posibilitatea de a se face și la adresa unde acesta locuiește în mod efectiv. Mai mult, Curtea observă că, în cazul străinului, această adresă este cea de reședință, consemnată ca atare în permisul de ședere eliberat de autoritățile române. În aceste condiții, Curtea Constituțională nu poate reține nicio contrarietate între textul criticat și prevederile constituționale și convenționale invocate". Referitor la excepția de neconstituționalitate care are ca obiect dispozițiile art. 44 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, în jurisprudența sa, concretizată prin Decizia nr. 667 din 30 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 26 iunie 2009, și prin Decizia nr. 891 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 17 august 2010, Curtea a reținut, în mod judicios, că aceste prevederi, care consacră posibilitatea realizării comunicării prin publicitate, reglementează o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective. Curtea a observat cu acele prilejuri că este apanajul exclusiv al instanțelor judecătorești constatarea folosirii abuzive a acestui mod de comunicare a actelor administrative. Cu toate că puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale, deci și deciziile Curții Constituționale, se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care acesta se sprijină, Curtea a observat că ridicarea ulterioară a unor excepții de neconstituționalitate pentru motive deja lămurite în jurisprudența sa tinde la înfrângerea caracterului general obligatoriu al deciziei Curții Constituționale, care se atașează inclusiv deciziilor prin care se constată constituționalitatea legilor sau a ordonanțelor ori a unor dispoziții din acestea. Indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituțională a hotărât că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituția, menținându-se astfel prezumția de constituționalitate a textului în această interpretare, atât instanțele judecătorești, cât și organele administrative trebuie să se conformeze deciziei Curții și să o aplice ca atare. Prin urmare, "pentru a da o forță sporită deciziei și fără a marca o reconsiderare a jurisprudenței sale", Curtea, prin Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011, încă nepublicată la data pronunțării prezentei decizii, a constatat neconstituționalitatea oricărei alte interpretări pe care practica administrativă sau judecătorească ar putea să o atribuie textelor legale criticate față de cea consacrată în prealabil prin deciziile Curții Constituționale menționate mai sus. Admițând excepția de neconstituționalitate, Curtea a constatat că dispozițiile art. 44 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. (2) lit. a)-d) din aceeași ordonanță. Față de această situație, devin aplicabile dispozițiile art. 29 alin. (3) și (5) din Legea nr. 47/1992, conform cărora nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. Constatând însă că această cauză de inadmisibilitate a survenit după sesizarea instanței constituționale, Curtea urmează să respingă excepția de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

1. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Anca Irina" - S.A. din Venus - Mangalia în Dosarul nr. 3.200/118/2008 al Curții de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. 2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Anca Irina" - S.A. din Venus - Mangalia în Dosarul nr. 3.200/118/2008 al Curții de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal și de Societatea Comercială "Hermes Trade Operator" - S.R.L. din Buzău în Dosarul nr. 301/42/2010 al Curții de Apel Ploiești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 16 iunie 2011. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-șef, Mihaela Senia Costinescu