DECIZIE nr. 665/2011

Augustin Zegrean - președinte Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Mircea Ștefan Minea - judecător Iulia Antoanella Motoc - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Benke Karoly - magistrat-asistent-șef Cu participarea în ședința publică din data de 19 aprilie 2011 a reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, excepție ridicată de Petru Cibotariu în Dosarul nr. 1.657/99/2010 al Tribunalului Iași - Secția civilă - litigii de muncă. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 19 aprilie 2011 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 10 mai 2011. La acea dată, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 17 mai 2011. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 5 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.657/99/2010, Tribunalul Iași - Secția civilă - litigii de muncă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, excepție ridicată de Petru Cibotariu într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva unei decizii a casei județene de pensii. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că textul legal criticat instituie un tratament juridic diferențiat pentru aceeași categorie de persoane, în funcție de sursa și nivelul veniturilor, contrar art. 16 coroborat cu art. 4 alin. (2) din Constituție. De asemenea, se arată că este limitat și dreptul la alegerea locului de muncă, în sensul că pensionarul care are în plată un cuantum al pensiei de peste 1.693 de lei nu va putea lucra în mediul public decât dacă va consimți la suspendarea plății pensiei sale; astfel cetățeanul este constrâns să nu aleagă un loc de muncă în mediul public. Mai mult, în perioade de criză, statul este obligat să păstreze cumulul pensie-salariu pentru a asigura un nivel de trai decent cetățenilor săi. Se mai susține că dreptul la pensie este un drept câștigat care nu poate fi limitat în mod arbitrar de către stat; or, în fapt, prin suspendarea plății pensiei are loc o eliminare pe o perioadă nedefinită a dreptului la pensie. Mai mult, pensia, ca drept constituțional garantat, nu poate împiedica exercitarea dreptului la muncă al cetățeanului. De asemenea, se susține că suspendarea plății pensiei este o formă de naționalizare. În consecință, autorul excepției apreciază că sunt încălcate prevederile art. 53 din Constituție, întrucât restrângerea exercițiului drepturilor fundamentale menționate operată prin dispozițiile legale criticate nu poate fi justificată prin conținutul normativ al acestui text constituțional. Tribunalul Iași - Secția civilă - litigii de muncă consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este întemeiată, textul legal criticat încălcând art. 16, 41, 44 și 47 din Constituție. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 18 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009, care au următorul cuprins: - Art. 18: "(1) Pensionarii prevăzuți la art. 17 alin. (2) lit. a) care desfășoară activități profesionale pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcție au obligația ca, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, să își exprime în scris opțiunea între suspendarea plății pensiei pe durata exercitării activității și încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcție, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depășește nivelul câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

(2) Persoanele prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. b) au obligația ca, în termen de 15 zile de la data survenirii situației de cumul, să își exprime în scris opțiunea între suspendarea plății pensiei pe durata exercitării activității și încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcție, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depășește nivelul câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 1 privind caracterele statului român, art. 4 alin. (2) privind criteriile de nediscriminare, art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă și alegerea locului de muncă, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 privind nivelul de trai, inclusiv dreptul la pensie, și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Examinând excepția de neconstituționalitate și dispozițiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituționale invocate, Curtea constată următoarele: Prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea, în raport cu o critică similară de neconstituționalitate, a constatat că întreg cap. IV al Legii nr. 329/2009 este constituțional în măsura în care nu vizează persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres în Constituție. De asemenea, Curtea reține că și-a menținut această jurisprudență și în cadrul controlului a posteriori pe calea excepției de neconstituționalitate, stabilind, prin Decizia nr. 1.149 din 28 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 26 octombrie 2010, Decizia nr. 206 din 15 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 6 aprilie 2011, sau Decizia nr. 409 din 7 aprilie 2011 *), nepublicată la momentul pronunțării prezentei decizii, că dispozițiile art. 17-22 din Legea nr. 329/2009 sunt constituționale. ----------- Notă

*) Decizia nr. 409 din 7 aprilie 2011 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 16 iunie 2011.

Curtea, prin deciziile menționate, a statuat că nicio dispoziție constituțională nu împiedică legiuitorul să suprime cumulul pensiei cu salariul, cu condiția ca o asemenea măsură să se aplice în mod egal pentru toți cetățenii, iar eventualele diferențe de tratament să aibă o rațiune licită. Curtea a constatat că nivelul pensiei nete până la care poate opera cumulul la nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat (devenit, în prezent, câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat) respectă condițiile de obiectivitate (este expres prevăzut de lege, previzibil și determinabil) și rezonabilitate (nivelul salariului mediu brut pe economie constituie o opțiune justă și echilibrată) impuse de principiul nediscriminării. Totodată, Curtea a apreciat că măsura adoptată este proporțională cu situația care a determinat-o, respectiv situația de criză economică în care se regăsește statul, fiind rezultatul unui echilibru între scopul declarat al legii și mijloacele folosite în realizarea lui, și este aplicată în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei. De asemenea, Curtea a mai arătat că soluția legislativă care instituie un anumit cuantum sau prag valoric, apreciat ca rezonabil, corespunde unei opțiuni exclusive a legiuitorului, nefiind deci o problemă de resortul contenciosului constituțional. Astfel, Curtea a constatat că dispozițiile cap. IV din Legea nr. 329/2009 sunt constituționale în măsura în care acestea nu se referă la persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres prin Constituție. Curtea a mai reținut că, prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, sau Decizia nr. 1.658 din 28 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 18 ianuarie 2011, a stabilit că angajații din mediul public nu se află în aceeași situație juridică precum cei din mediul privat, întrucât cei care sunt angajați în raporturi de muncă în mediul bugetar sunt legați, în mod esențial, din punctul de vedere al sursei din care sunt alimentate salariile/indemnizațiile sau soldele de bugetul public național, de încasările și de cheltuielile din acest buget, dezechilibrarea acestuia putând avea consecințe în ceea ce privește diminuarea cheltuielilor din acest buget. Or, salariile/indemnizațiile/soldele reprezintă astfel de cheltuieli - mai exact, cheltuieli de personal. În schimb, în mediul privat raporturile de muncă sunt guvernate întotdeauna de contractul individual de muncă încheiat între un angajat și un angajator. În consecință, în lipsa afectării vreunui drept fundamental, Curtea a stabilit că prevederile art. 53 din Constituție, invocate în susținerea excepției, nu au incidență în cauză. Neintervenind elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față, în raport cu dispozițiile legale contestate. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, excepție ridicată de Petru Cibotariu în Dosarul nr. 1.657/99/2010 al Tribunalului Iași - Secția civilă - litigii de muncă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 17 mai 2011. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-șef, Benke Karoly