DECIZIE nr. 350/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 219 alin. (1) lit. c) și alin. (2) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Nord Conforest" - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 5.688/211/2008 al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 2 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 5.688/211/2008, Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 219 alin. (1) lit. c) și alin. (2) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Nord Conforest" - S.A. din Cluj-Napoca, cu prilejul soluționării recursului declarat împotriva unei sentințe civile a Judecătoriei Cluj-Napoca. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale în măsura în care acestea se aplică și contribuabililor față de care inspecția fiscală s-a extins în "mod nelegal". Așa cum rezultă din art. 98 din Codul de procedură fiscală, inspecția fiscală poate fi extinsă numai în anumite condiții strict prevăzute de lege, astfel că extinderea inspecției fiscale în alte condiții este nelegală, iar sancțiunea prevăzută în dispozițiile legale, considerate a fi neconstituționale, rămâne valabilă chiar dacă contestația va fi admisă, în urma contestării titlului de creanță, a altor acte administrative fiscale, inclusiv a actului în baza căruia s-a extins în mod nelegal inspecția fiscală. Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale opinează în sensul că dispozițiile criticate sunt constituționale având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 219 alin. (1) lit. c) și alin. (2) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: - Art. 219 alin. (1) lit. c) și alin. (2) lit. a): "(1) Constituie contravenții următoarele fapte: [

]

c) nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 56 și art. 57 alin. (2);

[

]

(2) Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează astfel:

a) cu amendă de la 6.000 lei la 8.000 lei, pentru persoanele fizice, și cu amendă de la 25.000 lei la 27.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul săvârșirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. c);".

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste texte de lege contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției și a legilor, art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (1) și (2) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 56 alin. (2) privind așezarea justă a sarcinilor fiscale și ale art. 135 referitoare la economia României și libertatea comerțului. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele: Autorul excepției este nemulțumit de faptul că sancțiunea prevăzută în dispozițiile legale criticate rămâne valabilă chiar dacă, în urma contestării titlului de creanță, a altor acte administrative fiscale, inclusiv a actului în baza căruia s-a extins inspecția fiscală, contestația va fi admisă. Prevederile art. 219 alin. (1) lit. c) se referă la fapta de nerespectare a obligațiilor prevăzute la art. 56 și art. 57 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, care constituie contravenție, iar cele ale art. 219 alin. (2) lit. a) se referă la aplicarea sancțiunii amenzii pentru săvârșirea acestei fapte. Potrivit art. 56 din Codul de procedură fiscală, cu denumirea marginală "Prezentarea de înscrisuri", în vederea stabilirii stării de fapt fiscale, contribuabilul are obligația să pună la dispoziție organului fiscal registre, evidențe, documente de afaceri și orice alte înscrisuri. În același scop, organul fiscal are dreptul să solicite înscrisuri și altor persoane cu care contribuabilul are sau a avut raporturi economice sau juridice. Organul fiscal poate solicita punerea la dispoziție a înscrisurilor la sediul său ori la domiciliul fiscal al persoanei obligate să le prezinte. Organul fiscal are dreptul să rețină, în scopul protejării împotriva înstrăinării sau distrugerii, documente, acte, înscrisuri, registre și documente financiar-contabile sau orice element material care face dovada stabilirii, înregistrării și achitării obligațiilor fiscale de către contribuabili, pe o perioadă de maximum 30 de zile. În cazuri excepționale, cu aprobarea conducătorului organului fiscal, perioada de reținere poate fi prelungită cu maximum 90 de zile. Iar, potrivit art. 57 alin. (2) din același cod, cu denumirea marginală "Cercetarea la fața locului", contribuabilii au obligația să permită funcționarilor împuterniciți de organul fiscal pentru a efectua o cercetare la fața locului, precum și experților folosiți pentru această acțiune intrarea acestora pe terenuri, în încăperi și în orice alte incinte, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a face constatări în interes fiscal. Prevederile criticate dispun doar sancționarea nerespectării unei obligații legale. Reglementarea unor sancțiuni ce decurg din încălcarea obligației de punere la dispoziție a organelor de control fiscal a actelor necesare efectuării controlului nu are legătură cu însăși legalitatea sau nelegalitatea respectivului control, prin textele criticate fiind sancționată doar nerespectarea unei obligații legale. Pe de altă parte, legalitatea respectivului control poate fi analizată pe cale procesuală, autorul având dreptul de a se adresa justiției, potrivit art. 205 și următoarelor din Codul de procedură fiscală, care conferă posibilitatea contestării titlului de creanță și a altor acte administrative fiscale, inclusiv a actului în baza căruia s-a extins inspecția fiscală. Prin urmare, Curtea constată că dispozițiile legale criticate, respectiv art. 219 alin. (1) lit. c) și alin. (2) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, nu contravin prevederilor constituționale invocate, astfel că excepția urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 219 alin. (1) lit. c) și alin. (2) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Nord Conforest" - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 5.688/211/2008 al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 22 martie 2011. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent, Ionița Cochințu