DECIZIE nr. 382/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 580^2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cristian Petre Stăvărache în Dosarul nr. 22.500/299/2010 al Judecătoriei Sectorului 1 București. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, cu referire la jurisprudența Curții Constituționale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele: Prin Încheierea din 16 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 22.500/299/2010, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 580^2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cristian Petre Stăvărache într-o cauză având ca obiect autorizarea executării obligației de a face. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile criticate sunt neconstituționale în măsura în care obligația "de a face" se referă și la desființarea de construcții, încălcându-se astfel dreptul de proprietate. În acest sens se arată că desființarea construcțiilor prin hotărâre judecătorească nu este prevăzută de Constituție, ca modalitate de încetare a dreptului de proprietate al persoanei asupra construcțiilor și materialelor de construcție, astfel încât, oricât de justificată din punct de vedere legal și moral ar apărea măsura desființării unor construcții edificate nelegal, aceasta nu poate fi luată câtă vreme textul constituțional nu o permite. Judecătoria Sectorului 1 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 580^2 din Codul de procedură civilă, cu următoarea redactare: "Dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligație de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la primirea somației, creditorul poate fi autorizat de instanța de executare, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părților, să o îndeplinească el însuși sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului." În opinia autorului criticii de neconstituționalitate, aceste dispoziții de lege contravin prevederilor constituționale ale art. 44 alin. (1), (3), (8) și (9) referitoare la dreptul de proprietate privată. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate prevăd posibilitatea autorizării creditorului de către instanța de executare de a îndeplini - pe cheltuiala debitorului - o obligație de a face, în cazul în care debitorul refuză îndeplinirea acestei obligații cuprinse într-un titlu executoriu. Având în vedere că ipoteza acestor dispoziții procedurale este cea a neîndeplinirii de bunăvoie a unei obligații de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, fie chiar și a desființării unei construcții, nu se poate susține că refuzul îndeplinirii obligației de a face, cuprinsă într-un titlu executoriu, are două regimuri juridice diferite, după cum este vorba de desființarea unui gard, de exemplu, sau desființarea unei construcții. Indiferent care este obiectul obligației de a face, debitorul este ținut să îndeplinească obligația și să se conformeze dispozițiilor cuprinse în titlul executoriu, iar împrejurarea că nu este prevăzută modalitatea de desființare a unei construcții nu are relevanță câtă vreme conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituție. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 580^2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cristian Petre Stăvărache în Dosarul nr. 22.500/299/2010 al Judecătoriei Sectorului 1 București. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 22 martie 2011. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent, Ionița Cochințu