DECIZIE nr. 472/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 347 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dorin Ghemant în Dosarul nr. 3.427/235/2008 al Judecătoriei Gherla. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 7 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3.427/235/2008, Judecătoria Gherla a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 347 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dorin Ghemant în dosarul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei cauze penale în care s-a pus în discuție oportunitatea disjungerii acțiunii civile. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 20 alin. (1) referitoare la interpretarea dispozițiilor constituționale privind drepturile omului în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului și cu celelalte tratate la care România este parte, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (12) referitoare la principiul legalității pedepsei, precum și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil, deoarece disjungerea acțiunii civile de acțiunea penală, în condițiile în care în cadrul acestei acțiuni trebuie stabilit prejudiciul, persoana păgubită și în ce măsură prejudiciul i-a fost cauzat doar acesteia, este de natură a afecta dispozițiile constituționale de mai sus. Judecătoria Gherla opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 347 din Codul de procedură penală cu denumirea marginală Rezolvarea separată a acțiunii civile, care au următorul conținut: "Instanța poate dispune disjungerea acțiunii civile și amânarea judecării acesteia într-o altă ședință, în cazul când rezolvarea pretențiilor civile ar provoca întârzierea soluționării acțiunii penale." Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 20 alin. (1) referitoare la interpretarea dispozițiilor constituționale privind drepturile omului în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului și cu celelalte tratate la care România este parte, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (12) referitoare la principiul legalității pedepsei, precum și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției susține neconstituționalitatea dispozițiilor legale arătând că în cadrul unei acțiuni penale în care acțiunea civilă a fost disjunsă, în lipsa certificării cuantumului prejudiciului, nu se poate realiza o corectă individualizare a pedepsei. Această critică nu poate fi primită, deoarece textul nu instituie obligativitatea disjungerii acțiunii civile, ci numai posibilitatea acesteia atunci când acțiunea penală ar fi întârziată de rezolvarea pretențiilor civile. Prin urmare, în cadrul cercetării judecătorești, după ce instanța a stabilit că există fapta, că a fost săvârșită de inculpat și că s-a produs un prejudiciu poate aplica dispozițiile legale contestate. De altfel, criteriile avute în vedere de judecător cu prilejul individualizării pedepsei nu se cantonează la aspecte ce țin de o anumită pagubă, ci de limitele de pedeapsă prevăzute pentru fapta comisă, de gradul de pericol social, de persoana inculpatului, precum și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În cazul în care prin fapta dedusă judecății s-a produs și o pagubă materială, stăruința inculpatului pentru a o repara poate constitui, nefiind o dispoziție obligatorie, o circumstanță atenuantă. Prin urmare, pedeapsa ce urmează a fi dispusă de judecător este stabilită de lege în limitele acolo prevăzute, celelalte aspecte ținând doar de individualizare. Stabilirea unui minim sau maxim de pedeapsă izvorăște din întreg materialul probator administrat în cauză, aspectele legate de un anumit cuantum al pagubei nefiind determinante, atâta vreme cât nu s-a conturat posibilitatea aplicării dispozițiilor art. 18^1 din Codul penal ce permit judecătorului să aprecieze că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Așa fiind, nu poate fi primită critica că dispozițiile legale criticate aduc atingere prevederilor constituționale referitoare la principiul legalității pedepsei. Cât privește susținerea autorului referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil, încălcare desprinsă tocmai din cea referitoare la art. 23 alin. (12) din Constituție, Curtea constată că și aceasta este neîntemeiată, deoarece norma criticată care permite disjungerea acțiunii civile de cea penală justifică o asemenea posibilitate tocmai prin necesitatea asigurării acestui drept prin salvgardarea soluționării cu celeritate a acțiunii penale. Prin urmare, judecarea separată a acțiunii penale în situația circumscrisă textului legal criticat este justificată de rațiuni ce țin de buna administrare a actului de justiție și constituie aspecte ale procedurii de judecată, pe care legiuitorul este liber să le reglementeze în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 347 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dorin Ghemant în Dosarul nr. 3.427/235/2008 al Judecătoriei Gherla. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 12 aprilie 2011. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru