DECIZIE nr. 471/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 159 și art. 160 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Iulian Stere în Dosarul nr. 1.901/90/2010 al Tribunalului Vâlcea - Secția penală. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea nr. 38 din 24 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.901/90/2010, Tribunalul Vâlcea - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 159 și art. 160 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Iulian Stere în dosarul de mai sus având ca obiect propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare, deoarece textele contestate nu permit apărarea părților. Tribunalul Vâlcea - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 159 - Procedura prelungirii arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale și art. 160 - Menținerea arestării inculpatului la primirea dosarului, din Codul de procedură penală, care au următorul conținut: - Art. 159: "Dosarul cauzei va fi depus la instanță, împreună cu propunerea de prelungire a arestării preventive, întocmită de procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive, și va putea fi consultat de apărător. Propunerea de prelungire a arestării se soluționează în camera de consiliu, de un singur judecător, indiferent de natura infracțiunii. Inculpatul este adus în fața judecătorului și va fi asistat de apărător. În cazul în care inculpatul arestat se află internat în spital și din cauza stării sănătății nu poate fi adus în fața judecătorului sau când, din cauză de forță majoră sau stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibilă, propunerea va fi examinată în lipsa inculpatului, dar numai în prezenta apărătorului, căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii. Participarea procurorului este obligatorie. În cazul în care judecătorul acordă prelungirea, aceasta nu va putea depăși 30 de zile. Judecătorul soluționează propunerea și se pronunță asupra prelungirii arestării preventive, în termen de 24 de ore de la primirea dosarului, și comunică încheierea celor lipsă de la judecată în același termen. Încheierea prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării poate fi atacată cu recurs de procuror sau de inculpat în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, sau de la comunicare, pentru cei lipsă. Recursul se soluționează înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate. Recursul, declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive, nu este suspensiv de executare. Dispozițiile art. 140^3 alin. 3-7 și 9 se aplică în mod corespunzător la judecarea recursului. Măsura dispusă de judecător se comunică administrației locului de deținere, care este obligată să o aducă la cunoștință inculpatului. Dacă încheierea judecătorului de la prima instanță nu este atacată cu recurs, instanța este obligată să restituie dosarul organului de urmărire penală în termen de 24 de ore de la expirarea termenului de recurs. Judecătorul poate acorda și alte prelungiri, fiecare neputând depăși 30 de zile. Dispozițiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător. Durata totală a arestării preventive în cursul urmăririi penale nu poate depăși un termen rezonabil, și nu mai mult de 180 de zile."; - Art. 160:"Când procurorul dispune, prin rechizitoriu, trimiterea în judecată a inculpatului aflat în stare de arest, dosarul se înaintează instanței competente cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea mandatului de arestare sau, după caz, a duratei pentru care a fost dispusă prelungirea arestării. Instanța, în camera de consiliu, procedează potrivit art. 300^1." Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției critică dispozițiile proceduralpenale referitoare la procedura prelungirii arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale și la menținerea arestării inculpatului la primirea dosarului din perspectiva încălcării dreptului la apărare. Din analiza dispozițiilor art. 159 și art. 160 din Codul de procedură penală rezultă că dosarul cauzei va fi depus la instanță împreună cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive cu 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive și va putea fi consulat de apărător. De asemenea, inculpatul este adus în fața judecătorului și va fi asistat de apărător, iar în situația în care deplasarea sa nu este posibilă, cererea va fi examinată în lipsa inculpatului, dar numai în prezența apărătorului căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii. După ce judecătorul soluționează propunerea de prelungire a arestării preventive, va comunică încheierea celor lipsă, act care poate fi atacat cu recurs în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, sau de la comunicare, pentru cei lipsă. În ceea ce privește dispozițiile art. 160 din Codul de procedură penală, este de observat că acestea reglementează situația în care procurorul dispune prin actul de inculpare trimiterea în judecată a inculpatului aflat în stare de arest, făcând trimitere la art. 3001 din același cod referitor la menținerea arestării inculpatului la primirea dosarului. Prin urmare, fie că se pronunță asupra prelungirii măsurii arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale, fie că se pronunță asupra menținerii arestării inculpatului la primirea dosarului, instanța este obligată să examineze legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, dând expresie prevederilor constituționale ale art. 23 alin. (4) potrivit cărora "Arestarea preventivă se dispune de judecător și numai în cursul procesului penal", respectiv celor ale art. 23 alin. (5) potrivit cărora "În cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile și se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depășească un termen rezonabil, și nu mai mult de 180 de zile". Totodată, faptul că verificările prevăzute de art. 160 din Codul de procedură penală se realizează, din oficiu, în camera de consiliu, este în deplină concordanță cu prevederile art. 127 din Legea fundamentală, potrivit cărora "Ședințele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege", și nu aduce atingere, în niciun mod, dispozițiilor constituționale invocate. Aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 159 alin. 1, 3 și 4 din Codul de procedură penală, inculpatul este adus în fața instanței și apărătorul său poate consulta dosarul în vederea întreprinderii tuturor demersurilor necesare unei apărări eficiente și, potrivit alin. 4 al art. 300^1 din același cod, încheierea pronunțată de instanță cu privire la menținerea arestării preventive a inculpatului poate fi atacată cu recurs, asigurându-se în acest fel posibilitatea inculpatului de a se prevala de toate garanțiile dreptului la un proces echitabil cu garantarea dreptului la apărare. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 159 și art. 160 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Iulian Stere în Dosarul nr. 1.901/90/2010 al Tribunalului Vâlcea - Secția penală. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 12 aprilie 2011. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru