DECIZIE nr. 189/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Mihai Valeriu Alexe și Luminița Toma în Dosarul nr. 3.366/1748/2008 al Judecătoriei Cornetu. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că instanța de contencios constituțional s-a pronunțat de mai multe ori asupra textului de lege criticat statuând că acesta este constituțional. De altfel, constată că, în realitate, autorul excepției solicită interpretarea textului de lege criticat, or, potrivit art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională nu are competența de a completa, modifica, interpreta sau aplica legile. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 9 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3.366/1748/2008, Judecătoria Cornetu a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Mihai Valeriu Alexe și Luminița Toma. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 sunt neconstituționale, deoarece prevăd că omisiunea evidențierii operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate constituie infracțiune, atât dacă această omisiune se realizează în ceea ce privește actele contabile, cât și dacă privește alte documente legale. Alternanța între termenul "acte contabile" și "alte documente legale", utilizată de legiuitor, este de natură a contraveni dispozițiilor art. 16 alin. (1), art. 21, art. 24 și art. 30 alin. (1) din Constituție. Judecătoria Cornetu arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, legiuitorul este liber să aprecieze cu privire la natura juridică a faptei incriminate, cât și la condițiile răspunderii juridice pentru această faptă. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, cu următorul conținut: - Art. 9 alin. (1) lit. b): "(1) Constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale:

b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;".

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 24 referitor la dreptul la apărare și art. 30 alin. (1) referitor la libertatea de exprimare. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin critica lor autorii excepției, în mod intenționat, dau o interpretare subiectivă și confuză normei penale incriminatoare, interpretare care se bazează pe situația lor de fapt și pe interpretarea și aplicarea legii reținută în cauza lor. Însă, Curtea constată că textul criticat nu este în contradicție cu prevederile constituționale invocate de autorii excepției. Curtea observă, astfel cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție în jurisprudența sa, că, prin dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 se urmărește asigurarea stabilirii de situații fiscale reale, care să asigure o corectă colectare a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a celorlalte obligații fiscale ce revin contribuabililor. Critica potrivit căreia alternanța între termenii "acte contabile" și "alte documente legale", utilizată de legiuitor, ar contraveni dispozițiilor art. 16 alin. (1), art. 21 și art. 24 din Constituție nu poate fi reținută. În primul rând Curtea observă că nu este vorba de o alternanță a folosirii de către legiuitor a termenilor de "acte contabile" și de "alte documente legale", cele două noțiuni constituind obiectul material al infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, dispoziția referindu-se expres la "omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate". Curtea constată că formulările speciale ce se regăsesc în materia contabilității și fiscalității impun contribuabililor obligații punctuale în ceea ce privește înregistrarea operațiunilor comerciale și a veniturilor obținute. Curtea reține că, de principiu, contribuabilul este obligat să își înregistreze toate aceste operațiuni în evidențele sale contabile, iar unele dintre acestea și în alte documente legale. De exemplu, vânzările, ca de altfel și cumpărările, se înregistrează atât în contabilitatea societății în ordine cronologică, potrivit prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991, cât și în decontul de T.V.A., document special pentru stabilirea, calcularea și virarea sumelor datorate de contribuabil bugetului de stat și invers. Totodată, aceste operațiuni se înregistrează și în jurnalul de vânzări și în jurnalul de cumpărări. Astfel, omisiunea evidențierii operațiunilor comerciale poate consta fie în neîntocmirea documentelor justificative pentru venitul realizat, fie în neînscrierea documentelor justificative întocmite în celelalte documente contabile sau în alte documente legale, fie înregistrarea unor venituri mai mici decât cele realizate în realitate. Necalcularea, neînregistrarea și neraportarea acestor operațiuni determină, în final, pagube la bugetul de stat prin nefacturarea veniturilor încasate și neplata obligațiilor fiscale aferente acestora. Mai mult, Curtea constată că pentru o înțelegere corectă a termenilor, autorii excepției trebuie să aibă în vedere atât dispozițiile din Codul fiscal, Codul de procedură fiscală, Codul vamal, Legea contabilității nr. 82/1991, cât și din reglementările elaborate pentru punerea în aplicare a actelor normative menționate, neputând invoca propria necunoaștere a legii potrivit principiului nemo censetur ignorare legem. Pe de altă parte, Curtea constată că dispoziția criticată reprezintă o normă de drept substanțial, care nu aduce atingere sub niciun aspect dreptului părților interesate de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime și de a beneficia de garanțiile care condiționează desfășurarea unui proces echitabil și dreptul la apărare. Curtea mai reține că reglementarea infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 reprezintă o opțiune de politică penală, de competența exclusivă a legiuitorului, care nu aduce nicio atingere prevederilor constituționale invocate de autorul excepției. În ceea ce privește dispozițiile art. 30 alin. (1) referitoare la libertatea de exprimare, Curtea constată că acestea nu au incidență în cauza de față. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Mihai Valeriu Alexe și Luminița Toma în Dosarul nr. 3.366/1.748/2008 al Judecătoriei Cornetu. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 10 februarie 2011. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent, Daniela Ramona Marițiu