DECIZIE nr. 597/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, excepție invocată de Cristinel Uscatu în Dosarul nr. 3.262/30/2010 al Tribunalului Timiș - Secția penală. La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 3.878D/2010, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Victor Stroe în Dosarul nr. 13.309.04/303/2010 al Judecătoriei Sectorului 6 București. La apelul nominal este prezent reprezentantul autorului excepției, doamna avocat Xenia Oproiu din cadrul Baroului București, lipsind părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea, având în vedere identitatea de obiect al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 3.014 D/2010 și nr. 3.878 D/2010, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul autorului excepției Victor Stroe este de acord cu conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile conexării dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.878 D/2010 la Dosarul nr. 3.014 D/2010, care a fost primul înregistrat. Având cuvântul pentru autorul excepției Victor Stroe, apărătorul acestuia solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. Invocând dispozițiile art. 23 din Constituție privind libertatea individuală, arată că la acest moment ar fi cazul ca autorul excepției să fie pus în libertate. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând și jurisprudența Curții Constituționale în materie. După încheierea dezbaterilor se prezintă Victor Stroe, care solicită admiterea excepției, învederând o serie de elemente de fapt care privesc cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate. Depune la dosar un set de înscrisuri. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele: Prin Încheierea penală nr. 70/CC din 28 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3.262/30/2010, Tribunalul Timiș - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, excepție invocată de Cristinel Uscatu. Prin Încheierea din 13 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 13.309.04/303/2010, Judecătoria Sectorului 6 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, excepție invocată de Victor Stroe. În motivarea excepției de neconstituționalitate, similară în dosarele conexate, se susține, în esență, că textul de lege criticat este neconstituțional, deoarece îl califică direct pe inculpat că ar fi săvârșit o infracțiune, dispunerea arestării pe un asemenea temei implicând, în mod evident, pronunțarea unui judecător "asupra faptului că inculpatul a săvârșit o infracțiune, anterior pronunțării unei hotărâri definitive de condamnare". Nu se poate reține că folosirea de către legiuitor a sintagmei "a săvârșit o infracțiune" are o semnificație pur tehnică, în condițiile în care legiuitorul, în dispozițiile art. 143 din Codul de procedură penală, nu folosește această sintagmă, ci condiționează aplicarea acestor dispoziții legale de existența probelor sau indiciilor temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Astfel, analizând comparativ cele două norme din Codul de procedură penală (art. 143 și art. 148), ce constituie condiții sine qua non pentru luarea măsurii arestării preventive, se observă o diferență de esență: dacă prima sintagmă se referă la existența unor probe sau indicii temeinice potrivit cărora inculpatul a săvârșit o faptă penală, dispozițiile art. 148 teza finală din Codul de procedură penală se referă la săvârșirea de către inculpat a unei infracțiuni. Se conchide în sensul că "este o contradicție evidentă între formularea textului constituțional și cel al normei de procedură penală", ceea ce determină neconstituționalitatea acestei norme. Tribunalul Timiș - Secția penală consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată "în condițiile în care existența unor probe de natură a justifica luarea măsurii preventive nu se confundă cu existența vinovăției pe fond a inculpatului". Pe de altă parte, Codul de procedură penală pune la dispoziția inculpaților mai multe mijloace procedurale pentru contestarea măsurii, precum și pentru verificarea periodică a menținerii acestor temeiuri, atât prin verificările periodice făcute de judecător, dar și prin aceea că beneficiază de judecarea pe fond a cauzei un alt complet de judecată. Judecătoria Sectorului 6 București consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece din interpretarea dispozițiilor legale criticate nu rezultă că inculpatul este considerat vinovat de săvârșirea infracțiunii, ci se constată numai că există probe sau indicii că inculpatul a săvârșit o infracțiune de o anumită gravitate, temei suficient pentru a se putea lua măsura arestării preventive, ca mijloc pentru desfășurarea normală a procesului penal. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: "Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 și există vreunul dintre următoarele cazuri: [

] f) inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică." Dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 23 alin. (11) care consacră prezumția de nevinovăție, cu raportare la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil. Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că din interpretarea dispozițiilor legale criticate nu rezultă că inculpatului i se impută săvârșirea unei infracțiuni, fapt care nu poate fi stabilit decât prin hotărâre judecătorească de condamnare rămasă definitivă. De asemenea, folosirea de către legiuitor a termenului "infracțiune" are o semnificație pur tehnică, acesta desemnând încadrarea faptei cu privire la care există probe sau indicii temeinice că a fost săvârșită de inculpat, într-un anumit text de lege, care prevede fapta ca infracțiune și o sancționează cu o anumită pedeapsă. Așa fiind, contrar susținerilor autorului excepției, dispozițiile legale examinate nu contravin prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituție, referitoare la prezumția de nevinovăție. În același sens, Curtea s-a mai pronunțat, de exemplu, prin Decizia nr. 76 din 8 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 22 februarie 2005, prin Decizia nr. 245 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 30 martie 2006, și prin Decizia nr. 1.142 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 7 ianuarie 2008. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția adoptată și argumentele ce au stat la baza acestor decizii se mențin și în cauza de față. În ceea ce privește considerentele desprinse din analiza comparativă a unor texte din Codul de procedură penală, acestea nu pot fi reținute, întrucât, așa cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa, de exemplu prin Decizia nr. 486 din 11 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 19 ianuarie 2004, examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele. Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, excepție invocată de Cristinel Uscatu în Dosarul nr. 3.262/30/2010 al Tribunalului Timiș - Secția penală și de Victor Stroe în Dosarul nr. 13.309.04/303/2010 al Judecătoriei Sectorului 6 București. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 5 mai 2011. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta