Incalcarea dreptului la aparare.Cerere de partaj in cadrul contestatiei la executare

In cazul in care este efectuata expertiza incuviintata in cauza, aceasta trebuie depusa de expert la dosar cu 5 zile inainte de termenul fixat pentru judecarea pricinii (art. 209 alin. 1 C.proc.civ.). Termenul de 5 zile a fost stabilit de legiuitor pentru a da posibilitate partilor sa studieze raportul de expertiza si pentru a putea formula obiectiuni la termenul de judecata.
Termenul de 5 zile, astfel cum acesta este reglementat in cuprinsul art. 209 alin. 1 C.proc.civ., este un termen procedural, astfel ca acest termen trebuie calculat pe zile libere (potrivit art. 101 C.proc.civ), astfel incat la data stabilita pentru solutionarea cauzei termenul sa fie implinit.
Pentru a se putea formula cerere de partaj in cadrul contestatiei la executare este nevoie de existenta unui proces-verbal din partea executorului in cuprinsul caruia sa se mentioneze impedimentul la executare, iar impotriva acestuia in termenul prevazut de lege sa se solicite si partajul bunurilor comune ale partilor. Decizia civila nr.261/ R din 22.05.2013
 Prin Sentinta civila nr. 596 pronuntata la data de 6 martie 2012 de Judecatoria Viseu de Sus in dosarul nr. 2067/336/2011 a fost admisa actiunea formulata de reclamantul P. G. impotriva paratilor T. G. si T. V. si in consecinta constata ca paratii sunt proprietari cu titlu de mostenire si cumparare asupra imobilelor: teren situat in com. Moisei la numarul administrativ 920/ inscris in cf 5378 nr. top. 5648/1/1/1 in suprafata de 520 mp (cumparat in timpul casatoriei in cota de ½ parte) si nr. top. 5648/1/1/2 (mostenit de paratul T.G. de la mama sa). S-a constatat ca pe acest teren paratii au construit o casa de locuit compusa din parter si etaj si o anexa gospodareasca si s-a dispus  sistarea starii de indiviziune existenta intre parati si atribuie bunurile in intregime paratului T. G. pe care il obliga sa plateasca paratei T.V. suma de 19.804 lei cu titlu de sulta.
Au fost obligati parati in solidar sa plateasca reclamantului suma de 3.479 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a decide astfel, s-a constatat din probele administrate in cauza, respectiv raportul de expertiza intocmit, ca in patrimoniul paratilor se afla imobilul de natura teren arabil situat la locul numit "Lunca pe Tunsu" in suprafata de 1120 mp inscris in cf 5378 Moisei nr. top. 5648/1/1 dobandit de T, G,cu titlu de mostenire si cumparare. Din suprafata totala de 1120 mp, suprafata de 520 mp a fost dobandita prin cumparare in timpul casatoriei de la C, A, si sotul ei C,G,, iar suprafata de 600 mp impreuna cu casa de locuit, a fost mostenita de la mama sa, defuncta T,N.
Astfel, s-a apreciat de instanta de fond ca din suprafata  totala de 1120 mp, paratului T. G. ii revin 860 mp din care 600 mp cu titlu de mostenire cuprins in nr. top. 5648/1/1/2, iar 520 mp constituie  bun comun al ambilor soti si este cuprins in nr. top. 5648/1/1/1.
Partajarea a fost realizata valoric, in sensul ca imobilul a fost atribuit in intregime paratului iar sotia sa, a primit sulta in valoare de 19.804 lei conform calculelor rezultate din raportul de expertiza.
Terenul situat la locul numit "Delut" a fost vandut si nu se mai afla in patrimoniul paratilor la data intentarii actiunii.
Paratii au fost obligati la cheltuieli de judecata catre reclamant, cheltuieli constand in taxa de timbru, onorariu de avocat, onorariu de expert si deplasarile la instanta.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal a fost declarat recurs de catre T. V., in cuprinsul caruia a solicitat modificarea in tot a sentintei atacate in sensul respingerii actiunii reclamantului, iar in subsidiar casarea in totalitate a sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond.
In motivarea recursului s-a aratat ca hotararea este nelegala si netemeinica, aceasta continand si dispozitii contradictorii. De asemenea s-a aratat ca hotararea nu a fost motivata in drept, iar cercetarea judecatoreasca realizata nu este completa.
S-a aratat ca bunurile care au fost partajate de instanta de judecata nu sunt bunuri care au fost dobandite de soti in timpul casatoriei ci sunt bunuri pe care recurenta a sustinut ca le-a dobandit de la parintii sai prin mostenire. Instanta nu a verificat aceste aspecte si a considerat ca toate aceste bunuri sunt bunuri comune.
Sub un alt aspect a fost contestata solutia primei instante in ceea ce priveste modul in care s-a realizat partajul. Astfel s-a aratat ca si in situatia in care bunurile ar fi fost bunuri comune, acest fapt nu putea sa determine instanta de judecata sa atribuie toate aceste bunuri sotului, iar recurentei sa nu-i fie atribuit nici un fel de bun.
In privinta probelor administrate s-a aratat ca expertiza nu a fost comunicata recurentei care nu a avut posibilitatea de a formula obiectiuni, din acest punct de vedere sustinandu-se ca s-a incalcat dreptul la aparare.
In drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 1,2,3,4,5,7,6,8,9 C.proc.civ., respectiv art. 3041 C.proc.civ.
La data de 20.04.2012 a fost inregistrat recursul declarat de T.G., in cuprinsul caruia a solicitat modificarea in tot a sentintei atacate in sensul respingerii actiunii reclamantului, iar in subsidiar casarea in totalitate a sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond.
In motivarea recursului s-a aratat ca sentinta atacata este nelegala fiind pronuntata cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.
S-a aratat ca partajarea bunurilor comune s-a realizat deoarece prin Incheierea civila nr. 3302 din 10.12.2003 din dosarul nr.3895/2003 al Judecatoriei Viseu de Sus a fost admisa cererea creditorului P. G.,iar recurentul din prezentul dosar a fost obligat la plata sumei de 10.000 lei, retinand ca pana la acest moment nu a achitat nici o suma de bani din debitul aratat.
S-a sustinut ca instanta de fond nu a avut in vedere chitantele nr. 1943859/18.11.2011 cand a fost achitata suma de 1000 lei si chitanta nr. 1943796/12.01.2012 cand a fost achitata suma de 3.000 lei, sens in care s-a aratat ca jumatate din debit a fost achitat de recurent.
In privinta actiunii oblice s-a sustinut ca aceasta este pusa la dispozitia creditorului chirografar care o poate exercita daca sunt intrunite conditiile prevazute de lege, aceasta actiune indeplinind o functie preventiva, de conservare a patrimoniului debitorului si se intemeiaza pe principiul potrivit caruia debitorul raspunde de indeplinirea obligatiilor cu toate bunurile sale prezente si viitoare, intregul sau patrimoniu servind pentru garantarea comuna si proportionala a tuturor creditorilor.
Instanta de fond nu a analizat conditiile prevazute de lege ci a dispus doar partajarea bunurilor comune, fara a retine neglijenta sau refuzul de a exercita drepturile care sa duca la pericolul de insolvabilitate sau de pierdere a dreptului creditorului.
S-a mai aratat in cuprinsul recursului ca nu exista dovada insolvabilitatii si nici pericolul de a deveni insolvabil in viitor, deoarece la acest moment este incadrat cu salariul de 700 lei in functia de padurar la Ocolul Silvic Borsa, iar creditorul are posibilitatea de a solicita infiintarea popririi.
Sub un alt aspect, recurentul a aratat ca instanta de fond nu a verificat in nici un fel dreptul de proprietate al bunurilor si a constatat ca acestea sunt bunuri comune doar in baza sustinerilor reclamantului.
In drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 1,2,3,4,5,7,6,8,9 C.proc.civ., respectiv art. 3041 C.proc.civ.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, instanta retine urmatoarele:
Obiectul prezentului recurs il constituie Sentinta civila nr. 596 pronuntata la data de 6 martie 2012 de Judecatoria Viseu de Sus, prin aceasta hotarare fiind partajate bunurile comune ale sotilor T. G. si T. V., la cererea reclamantului P.G. creditorul sotului T. G.
In cuprinsul recursurilor declarate se constata ca, in drept, acestia au invocat prevederile art. 304 pct. 1-9 C.proc.civ., insa din motivarea recursului nu rezulta ca sentinta ar fi fost criticata sub toate aspectele prevazute in art. 304 pct. 1-9 C.proc.civ. Astfel, instanta va incadra sustinerile in fapt in temeiul motivelor de recurs formulate de recurenti, acestea putand fi incadrate in cuprinsul motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 5 respectiv 9 C.proc.civ., incalcarea de catre instanta a normelor de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii, respectiv pronuntarea unei hotarari fara temei legal sau cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.
In privinta recursului declarat de recurenta T. V.se constata ca acesta este intemeiat. Sustinerea recurentei potrivit careia nu i s-a comunicat raportul de expertiza este conforma cu adevarul. Cu toate acestea instanta constata ca potrivit prevederilor art. 201-214 C.proc.civ., instanta nu are obligatia de a comunica expertiza intocmita in cauza.
In cazul in care este efectuata expertiza incuviintata in cauza, aceasta trebuie depusa de expert la dosar cu 5 zile inainte de termenul fixat pentru judecarea pricinii (art. 209 alin. 1 C.proc.civ.). Termenul de 5 zile a fost stabilit de legiuitor pentru a da posibilitate partilor sa studieze raportul de expertiza si pentru a putea formula obiectiuni la termenul de judecata.
Termenul de 5 zile, astfel cum acesta este reglementat in cuprinsul art. 209 alin. 1 C.proc.civ., este un termen procedural, astfel ca acest termen trebuie calculat pe zile libere (potrivit art. 101 C.proc.civ), astfel incat la data stabilita pentru solutionarea cauzei termenul sa fie implinit.
In cauza raportul de expertiza a fost depus la dosarul cauzei la data de 29 februarie 2012, astfel ca acest termen de 5 zile libere s-a implinit la data de 7 martie 2012. Instanta de judecata avea fixat termenul de judecata la data de 6 martie 2012, iar la acest termen de judecata cauza a fost solutionata.
Astfel, se considera ca in masura in care termenul nu este respectat instanta de judecata trebuie sa asigure dreptul partilor de a lua la cunostinta de actele depuse la dosar si de a le discuta, astfel ca revine instantei obligatia de a asigura ambelor parti posibilitatea de a discuta in contradictoriu si cu respectarea principiului dreptului la aparare cuprinsul inscrisului depus la dosar.
Nerespectarea dreptului recurentei de a lua la cunostinta de actul depus la dosarul cauzei i-a produs acesteia un prejudiciu, imposibilitatea de a formula aparari, vatamare care nu poate fi remediat decat prin casarea sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante.
In privinta sustinerilor ca bunurile supuse partajului nu sunt bunuri comune, instanta de fond urmeaza a le analiza.
In ceea ce priveste recursul declarat de T. G. se considera ca si acesta este intemeiat in sensul ca pentru a se putea formula cerere de partaj in cadrul contestatiei la executare este nevoie de existenta unui proces-verbal din partea executorului in cuprinsul caruia sa se mentioneze impedimentul la executare, iar impotriva acestuia in termenul prevazut de lege sa se solicite si partajul bunurilor comune ale partilor.
In cauza dedusa judecatii nu exista o astfel de solicitare din partea creditorului.
Temeiul de drept al cererii este textul art. 30 alin. 1 si art. 36 C.fam., respectiv prevederile art. 1718 C.civ., dosarul fiind inregistrat ca si actiune oblica.
Instanta considera ca partajul bunurilor realizat in timpul casatoriei reprezinta o situatie de exceptie, astfel ca aceasta trebuie justificata temeinic. Dupa cum se mentioneaza in cuprinsul cererii de recurs formulata de Tomoiaga Grigore, nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru a se admite o cerere avand ca obiect actiune oblica.   
Natura juridica a cererii formulate de reclamant nu a fost pusa in discutia partilor pentru a se verifica de catre instanta indeplinirea conditiilor specifice fiecarui tip de actiune si pentru a permite fiecareia dintre parti sa formuleze aparari pertinente si concludente asupra solicitarilor.
In rejudecare, instanta va pune in discutie temeiul de drept al actiunii si se va pronunta asupra acestuia, astfel cum va fi calificat, urmand sa realizeze in masura in care este necesara expertiza judiciara in conditiile prevazute de art. 201-214 C.proc.civ.. De asemenea va analiza toate apararile formulate de parti sens in care va administra orice proba se considera utila solutionarii cauzei.
Retinand aspectele aratate mai sus, instanta va admite recursurile formulate in prezenta cauza, potrivit art. 312 raportat la prevederile art. 304 C.proc.civ., sentinta pronuntata va fi casata, iar cauza va fi trimisa spre rejudecare instantei de fond.