Conditii de aplicabilitate a plasamentului in regim de urgenta. Articolele 64(1) si 94(3) din Legea nr. 274/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului Decizie nr. 18 din data de 30.01.2006
pronunțată de Curtea de Apel Iasi

Conditii de aplicabilitate a plasamentului in regim de urgenta. Articolele 64(1) si 94(3) din Legea nr. 274/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului
Astfel cum dispune Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului in articolul 39 (1), orice copil care, in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in grija parintilor, are dreptul la protectie alternativa, intre altele prin luarea unei masuri de protectie speciala.
Plasamentul in regim de urgenta este - conform articolului 64 (1) din Legea nr. 272/2004 - masura de protectie speciala cu caracter temporar, care se stabileste in situatia copilului abuzat sau neglijat, precum si in situatia copilului gasit sau a celui abandonat in unitati sanitare.
Minora M.L-E. se afla in prima situatie la care se refera textul citat, adica aceea de copil abuzat ori neglijat, a constatat instanta de recurs.
Legea nr. 272/2004 da in competenta reprezentantilor directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului verificarea sesizarilor privind cazurile de abuz si neglijare a copilului. In cauza de fata, Directia Vaslui a sesizat tribunalul in baza articolului 94(3) din Legea nr. 272/2004 si judicios a conchis instanta ca in ceea ce o priveste pe L.E. exista motive temeinice care sa sustina prezenta unei situatii de pericol iminent pentru fetita, determinata de abuzul si neglijarea de tata, recurentul M.L.
Curtea de Apel a constatat ca familia M. a fost luata in evidenta reclamantei in august 2005, retinandu-se ca tatal intretine un ambient familial conflictual, pe fondul consumului de alcool de M.I., care isi impune agresiv punctul de vedere, fiind si extrem de recalcitrant cu vecinii si autoritatile locale.
S-a constatat ca L.E., in varsta de 7 ani, este obligata sa-si asume responsabilitati gospodaresti, ce-i depasesc forta fizica, abandonand activitatile specifice varstei.
Ancheta sociala realizata de Primaria comunei Cozmesti confirma cele mentionate si se coroboreaza cu declaratia fratelui minorei M.I.-C., care a parasit domiciliul familiei, si cu cele aratate de vecina G.E.
Curtea de Apel a mai constatat ca, prin comportamentul paratei sau fata de copil, recurentul ii incalca fetitei drepturi fundamentale recunoscute de Legea nr. 272/2004 si anume acela de a primi o educatie care sa-i permita dezvoltarea aptitudinilor si personalitatii sale, dreptul de a beneficia de odihna, dreptul la respectarea personalitatii si individualitatii sale. Toate acestea contureaza situatia de pericol iminent pentru L.-E. cauzata de abuzul si neglijenta din partea tatalui.
Raportat considerentelor expuse, curtea a constatat ca tribunalul a aplicat judicios in cauza articolele 39, 55 lit. b, 64 (1) si (3) si 94(3) din Legea nr. 272/2004. Conform art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedura civila, curtea a respins recursul, mentinand ca legala si temeinica sentinta Tribunalului Vaslui.
(Decizia nr. 18/30.01.2006)