Instanta de judecata poate inlocui sanctiunea disciplinara aplicata de angajator salariatului sau cu una mai usoara daca apreciaza ca fiind disproportionata sanctiunea in raport cu fapta savarsita.
Decizia civila nr.1346/12.06.2012 a Curtii de Apel Galati
Reclamantul AB a chemat in judecata pe parata CD pentru a se dispune anularea dispozitiei nr. cu consecinta repunerii partilor in situatia anterioara, cu obligarea paratei la plata drepturilor salariale care i se cuvin cu incepere de la data concedierii si pana la reintegrarea efectiva, cu plata cheltuielilor de judecata ocazionate de proces.
Prin decizia contestata a fost concediat disciplinar, retinandu-se ca in data de 12.07.2011, fiind in timpul liber, s-a deplasat la locul de munca, a folosit tractorul pe care lucra ca mecanizator si a ajutat un coleg sa ridice deseuri lemnoase din societate.
Parata a apreciat ca folosirea utilajului proprietatea sa este o abatere grava, care justifica desfacerea disciplinara a contractului individual de munca. Aprecierea paratei este in opinia sa exagerata, deoarece folosirea utilajului pe o distanta de 200 m in incinta societatii, nu poate justifica concedierea disciplinara. Reclamantul a recunoscut si a regretat fapta, dar a solicitat o reapreciere a sanctiunii cu consecinta inlocuirii cu o alta mai usoara, cu motivarea ca s-a folosit de utilaj pentru ca are o problema medicala la picior si a intentionat sa-si ajute un coleg care la randul sau l-a ajutat pe reclamant. A mai solicitat sa se retina ca pentru ridicarea deseurilor lemnoase, colegul avea toate aprobarile necesare.
Temeiul juridic invocat - 268 alin. 5 Codul muncii.
Analizand actele instanta de fond a retinut urmatoarele:
Este de necontestat faptul ca reclamantul nu a respectat art. 23, pct. 13, 15 si 28 din Regulamentul de Ordine Interioara si desi avea cunostinta de dispozitiile care reglementeaza disciplina muncii si putea anticipa consecintele faptei sale, a patruns in incinta societatii si s-a folosit fara acordul angajatorului de un bun proprietatea acestuia.
Pe de alta parte, prin aceasta conduita parata nu a fost prejudiciata, iar folosirea utilajului s-a efectuat in scopul de a-si ajuta un coleg, care avea aprobare pentru ridicarea unor deseuri lemnoase, coleg care la randul sau l-a ajutat pe reclamant.
Reclamantul s-a folosit de utilajul paratei pe o distanta mica si motivat de faptul ca avand o afectiune medicala la picior nu putea efectua transportul manual. Reclamantul si-a ajutat colegul in considerarea ajutorului pe care la randul sau l-a primit de la acesta.
Cu actele depuse, parata nu a dovedit ca reclamantul are in mod constant si intentionat o conduita contrara disciplinei muncii, deoarece din cartea de munca nu rezulta ca in cadrul societatii aceasta ar fi savarsit si alte abateri disciplinare grave.
Sanctiunile disciplinare constituie mijloace de constrangere prevazute de lege, avand ca scop apararea ordinii disciplinare si dezvoltarea spiritului de raspundere pentru indeplinirea sarcinilor de serviciu, precum si prevenirea savarsirii unor acte de indisciplina. Ele sunt masuri specifice dreptului muncii.
In conditiile expuse, fata de natura abaterii disciplinare, de scopul urmarit la edictarea Regulamentului de Ordine Interioara se constata ca se impune sanctionarea disciplinara a reclamantului.
Avand in vedere conditiile concrete in care s-a savarsit fapta, consecintele produse, scopul pentru care reclamantul s-a folosit de utilajul proprietatea societatii parate, faptul ca reclamantul nu a avut reprezentarea clara a faptei sale, consecintele pierderii unui loc de munca, actualul context economico-social, varsta reclamantului care mai are putin pana la pensionare, se constata ca sanctiunea concedierii este mult prea grava raportat la fapta comisa si la consecintele acesteia.
Pentru aceste considerente, s-a dispus modificarea in parte a deciziei contestate si inlocuirea sanctiunii disciplinare aplicata de parata cu sanctiunea prev. de art. 248 alin. 1 lit. c Codul muncii, sens in care s-a aplicat reclamantului sanctiunea reducerii salariului de baza pe o durata de 3 luni, cu 10%.
S-a dispus repunerea partilor in situatia anterioara emiterii deciziei contestate, cu aplicarea dispozitiilor prezentei hotarari.
Avand in vedere ca reclamantul a fost in culpa si a generat prezentul proces, potrivit art. 274 C.p.civ. s-a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecata ca nefondata.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata, criticand-o ca fiind netemeinica si nelegala, solicitand admiterea recursului, modificarea sentintei si, in rejudecare, respingerea contestatiei.
In drept, a invocat art. 312 si Legea nr. 168/1999.
In motivare, a aratat ca este gresita aprecierea instantei ca salariatul nu a inteles gravitatea faptei sale, atat timp cat lucreaza de mult timp in aceleasi conditii de disciplina si organizarea muncii. Salariatul doar si-a motivat atitudinea pe aceasta situatie, incercand sa atraga compasiunea instantei.
Gravitatea faptei este data de imprejurarile in care a inteles intimatul sa utilizeze de un utilaj greu din incinta unitatii, de lipsa avizului pentru desfasurarea unor astfel de activitati si de consecintele abaterii, de dezechilibrul aparut in activitatea unitatii si disciplinei la locul de munca, disciplina asigurata de respectul pe care il au ceilalti colegi fata de regulile liber negociate la nivel de societate, dar si fata de regulile de protectia muncii, impuse prin lege.
Intimatul, legal citat, a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului, reluand situatia de fapt.
Recursul este nefondat.
Abaterea disciplinara pentru care salariatul a fost sanctionat, a constat in aceea ca, in timpul liber, s-a deplasat in incinta societatii pentru a ajuta un coleg, a luat un tractor pentru a se deplasa la un depozit, din proprie initiativa, fara aprobare.
In mod corect, Tribunalul a retinut ca salariatul nu a avut reprezentarea faptei sale, de vreme ce a utilizat mijlocul de transport doar pentru ca avea o infirmitate, cu scopul de a ajuta un coleg.
In mod evident, abaterea nu are un caracter grav, nu a produs nici un prejudiciu unitatii, iar imprejurarile in care s-a savarsit fapta (afectiunea medicala la picior, spiritul de intrajutorare), varsta si comportamentul anterior al salariatului conduc la concluzia ca sanctiunea aplicata de angajator este disproportionat de grava in raport cu gravitatea faptei. Chiar daca salariatul nu a respectat normele de disciplina muncii, nu s-a dovedit ca aceasta abatere ar fi fost majora sau ca ar fi avut ecou si consecinte negative in randul celorlalti salariati.
Prerogativa disciplinara revine angajatorului, dar acesta trebuie sa isi exercite drepturile cu buna credinta si echilibrat.