1. Functionarii publici. Neacordarea suplimentului postului in procent de 25% din salariul de baza si suplimentul corespunzator treptei de salarizare de 25% din salariul de baza. Decizie nr. 22 din data de 13.01.2009
pronunțată de Curtea de Apel Galati

Tribunalul Vrancea prin sentinta civila nr. 532/21.10.2008 a admis in parte actiunea reclamantilor - functionari publici in cadrul Agentiei Judetene pentru Ocuparea Fortei de Munca Vrancea, in sensul acordarii drepturilor solicitate, numai pentru perioada 21 aprilie 2003 - ianuarie 2007.
Instanta de fond a avut in vedere disp. art. 31 din Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici, cu speciala referire la cele doua suplimente, dispozitii care au fost suspendate succesiv prin O.U.G. nr. 92/2004 si O.U.G. nr. 2/2006 pana in decembrie 2007.
Referitor a momentul acordarii, instanta a apreciat ca acesta trebuie raportat la dispozitiile Legii nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea functiilor publice, respectiv incepand cu data de 21 aprilie 2004.
Referitor la data pana se acorda, s-a avut in vedere data de 24 ianuarie 2007, odata cu publicarea in M.Of. a O.G. nr. 6/2007 modificata si completata prin O.G. nr. 9/2008.
In fine, cu privire la suspendarea acordarii celor doua suplimente, s-a considerat ca prin actele normative care au dispus-o, nu s-a urmarit negarea, unui drept fundamental cum ar fi renumeratia corespunzatoare a muncii prestate, astfel ca pentru toate aceste considerente a fost admisa actiunea.
Recursul declarat de A.J.O.F.M. Vrancea, a fost admis prin Decizia nr. 22/12 ianuarie 2009, retinandu-se in motivare ca modalitatea de calculare nefiind reglementata, acordarea drepturilor presupune pe de o parte obligarea angajatorului la sume imposibil de calculat, iar din acest punct de vedere eventuala cuantificare de instanta in raport de diverse criterii, reprezinta o necesitate a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 820/2008 in care, s-a retinut ca instantele nu au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerand ca sunt discriminatorii si sa le inlocuiasca cu alte norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative, neputandu-se substitui legiuitorului sau executivului in privinta acordarii unui drept prevazut de lege, dar care in prezent nu este pasibil de executare efectiva.