Obligatia de achitare a taxei judiciare de timbru. Apelant arestat. Anularea apelului ca netimbrat in conditiile in care apelantul este incarcerat determina incalcarea art.6 din CEDO. Decizie nr. 145 din data de 25.02.2009
pronunțată de Curtea de Apel Galati

Prin sentinta civila nr.2301/10 aprilie 2008 pronuntata de Judecatoria Braila in dosarul nr.709/196/2008, s-a admis cererea formulata de reclamanta SL in contradictoriu cu paratul LA, s-a dispus incredintarea catre reclamanta spre crestere si educare a minorei LCA si a fost obligat paratul la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorei in cuantum de 97 lei lunar, incepand cu data de 29.01.2008 si pana la majoratul acesteia.
Prin decizia civila nr.133/2008 a Tribunalului Braila s-a anulat ca netimbrat apelul declarat de parat, retinandu-se ca acesta nu a indeplinit obligatia de achitare a taxei judiciare de timbru in cuantum de 4 lei si timbru judiciar de 0,15 lei.
Impotriva acestei decizii a promovat recurs paratul care a apreciat ca hotararea este neintemeiata si nu a avut posibilitatea sa achite taxa judiciara de timbru.
Recursul a fost admis prin decizia civila nr. 145/R din 25.02.2009, pentru urmatoarele considerente:
Curtea de Justitie a Drepturilor Omului de la Strasbourg a constat incalcarea accesului la justitie in cauze asemanatoare precum Weissman vs. Romania, Iorga vs. Romania sau Iordache vs. Romania, in situatii de anulare a actiunii sau a apelului ca netimbrat.
De altfel, in cauza Iordache situatia este similara celei din prezentul dosar, in sensul ca se anulase ca netimbrat apelul declarat de petentul ce era incarcerat si nu achitase taxa judiciara de timbru, iar obiectul actiunii era vizitare minori.
A retinut Curtea ca desi cuantumul taxei de timbru nu era la prima vedere foarte important, era considerabil pentru o persoana in situatia reclamantului care era in inchisoare si nu dispunea de nici un venit.
Instantele ii acordasera doua termene pentru a plati,dar reclamantul nu avea nici o posibilitate de a face rost de suma respectiva prin mijloacele sale proprii si depindea de familia sa care nu avea nici o obligatie legala de a-i furniza bani. Faptul ca limitarea dreptului de acces intervenise in apel,dupa ce reclamantul beneficiase de un grad de jurisdictie la prima instanta,nu era de natura sa conduca la o alta solutie, deoarece statele - daca, desi nu sunt obligate sa o faca, instituie totusi instante de apel si recurs - trebuie sa acorde aceleasi garantii fundamentale ale articolului 6 si in caile de atac.
In plus, Curtea a tinut seama de miza foarte importanta a procesului care privea dreptul de vizita al reclamantului fata de fiul sau ; or, fara sa nege ca revine in primul rand instantelor nationale sa stabileasca intinderea rolului activ al judecatorului in baza legii nationale, Curtea a constatat ca Guvernul nu probase faptul ca instanta de apel ori cea de recurs explicasera reclamantului consecintele neplatii taxei de timbru sau faptul ca putea fi exonerat de plata (dat fiind faptul ca, indiferent cat de incerta era la momentul faptelor, cererea de scutire reprezenta singura cale prin care apelul reclamantului putea fi examinat pe fond de judecatori) si articolul 6 fusese incalcat.
Din aceste considerente, s-a apreciat ca in speta de fata prin anularea apelului ca netimbrat s-a produs o incalcare a dispozitiilor art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, ingradindu-se accesul partii la justitie.